La începutul secolului XX, călătorii care traversau cantonul elvețian Graubünden aveau parte de o situație inedită și greu de imaginat în prezent. Pentru a continua drumul pe teritoriul acestui canton, șoferii erau nevoiți să oprească motoarele automobilelor și să lase vehiculele să fie trase de cai pe cărările montane, potrivit Muzeului Național Elvețian.
O poveste reprezentativă din acea vreme ilustrează situația neobișnuită. Un automobilist care călătorea din Austria spre Italia și alesese ruta prin Valea Engadin a fost oprit la granița din localitatea Martina. În acel moment, legea locală interzicea circulația autovehiculelor cu motor pornit pe întreg teritoriul cantonului Graubünden, iar singura opțiune disponibilă pentru a-și continua călătoria a fost să oprească motorul și să lege mașina de doi cai care să o tracteze mai departe.
Acesta nu era un caz singular, iar fotografii de epocă evidențiază imagini cu automobile trase de cai prin satele din zonă. Una dintre cele mai cunoscute fotografii datează din 1909, surprinzând o mașină trasă în acest mod în localitatea Scuol Tarasp. De asemenea, medicul Rudolf Campell relatează că a văzut un asemenea automobil în satul Celerina la începutul secolului XX.
Primele automobile avuseseră parte de o intrare dificilă în această regiune montană. Primul vehicul de acest tip din Graubünden a fost achiziționat în 1897 de Gaudenz Issler, membru al parlamentului cantonal din orașul Davos. Deși ambițios, Issler a fost nemulțumit de infrastructura rutieră și condițiile locale, renunțând rapid la mașina sa și solicitând posibilitatea returnării acesteia.
În presa locală a început să crească reticența față de automobile, acestea fiind descrise pe 24 august 1900 drept «monștri» care amenințau siguranța populației prin viteză, zgomot și miros. În consecință, autoritățile cantonale au adoptat o interdicție totală privind circulația vehiculelor motorizate pe drumurile publice.
Interdicția a generat controverse și a fost contestată în mod repetat, autoritățile acordând doar excepții restrânse, aprobate individual. Un proiect de lege din 1906, menit să permită circulația limitată a automobilelor pe anumite trasee, a fost supus unui referendum în 1907, unde a fost respins categoric de populație. Astfel, interdicția generală a fost menținută.
În următorii 25 de ani, problematica circulației automobilelor a fost un subiect intens dezbătut, fiind organizate nu mai puțin de nouă voturi cantonale și chiar un referendum federal privind această temă. Comunitatea a fost profund divizată între susținătorii modernizării, care solicitau accesul vehiculelor motorizate pentru a evita izolarea regiunii, și adversarii care considerau că mașinile vor afecta ireversibil modul tradițional de viață al satelor alpine.
Multe stațiuni turistice au susținut inițial interdicția, temându-se că introducerea automobilelor va afecta liniștea și aerul curat, aspecte apreciate de vizitatori. Printre cei care preferau mijloacele de transport tradiționale se număra și fizicianul Wilhelm Conrad Röntgen, celebru pentru descoperirea razelor X, care și-a petrecut vacanțele în Pontresina în perioada 1893-1913, preferând pacea oferită de călătoriile cu trăsura.
