A doua zi consecutivă de grevă generală în sistemul sanitar, inițiată de Federația SANITAS, evidențiază probleme grave din spitalele de stat. La Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar-Arseni din București, una dintre cele mai mari unități de neurochirurgie din țară, personalul medical trăiește o realitate dificilă, cu efective insuficiente și salarii neschimbate din 2018.
Angajații din acest spital se confruntă cu o presiune uriașă. Patricia Tănase, asistent medical și lider sindical, descrie un mediu de lucru epuizant: „Avem colegi care au murit la serviciu din cauza volumului enorm de pacienti. Venim cu probleme de sănătate, dar suntem nevoiți să continuăm. Într-o secție, o singură infirmieră trebuie să aibă grijă de 30-40 de pacienți imobilizați, ceea ce este pur și simplu inuman.”
Marcela Voicu, infirmieră la secția de Cardiologie, acoperă zilnic distanțe mari spre muncă, iar pentru un salariu de 4.300 de lei are grijă de până la 45 de pacienți în turele de noapte. Efortul fizic o afectează grav, fiind supusă unei operații pentru hernie de disc, situație similară cu alte colege.
Daniel Calciu, brancardier la Terapie Intensivă, punctează nu doar salariile mici, ci și lipsa respectului față de personal: „Plătim scump cu sănătatea și timpul petrecut aici, iar multe ture nu sunt remunerate. Nu putem pur și simplu să plecăm, chiar dacă angajamentele dispar peste noapte.” Munca sa presupune sacrificii personale considerabile, inclusiv timpul petrecut departe de familie în sărbători.
Și registratorii medicali se retrag treptat din cauza condițiilor grele și remunerației insuficiente, riscul fiind ca volumul uriaș de muncă să revină asupra puținilor rămași. Aceștia muncesc pe un program fix, fără sporuri de noapte sau weekend, ceea ce complică și mai mult situația lor financiară.
În spatele protestelor se află nu o opoziție față de pacienți, ci o luptă pentru condiții care să permită personalului medical să ofere îngrijire corespunzătoare. Blocajele privind posturile și nemulțumirile salariale au dus la scăderea efectivelor, iar unități precum Bagdasar-Arseni se străduiesc să își susțină activitatea într-un cadru dificil, în care viața profesională și cea personală sunt grav afectate.
