Cercetătorii Universității Warwick din Marea Britanie au dezvăluit într-un studiu recent o problemă majoră pentru sateliții amplasați pe orbita geostaționară, situată la aproximativ 36.000 de kilometri altitudine. Fragmente minuscule de resturi spațiale, unele de doar 5 centimetri, reprezintă un risc considerabil pentru aceste echipamente extrem de valoroase și vitale pentru numeroase servicii globale.
Orbita geostaționară este distinctă prin faptul că sateliții poziționați aici par fixați peste un anumit punct pe Ecuator, sincronizați cu rotația Pământului. Aceasta facilitează funcții esențiale precum transmiterea televiziunii, internetului, observarea climatică sau prognoza meteo la scară largă. Totuși, acumularea de deșeuri spațiale în această zonă pune în pericol siguranța acestor platforme.
„Resturile din acest sector reprezintă un adevărat câmp minat orbital,” susține Stuart Eves, co-autor al studiului și consultant spațial, comparând riscul cu cel al traversării unui teren minat pe Terra fără un detector de mine. Prin urmare, orice lansare în această regiune trebuie să fie precedată de o analiză minuțioasă a posibililor pericole.
Studiul a folosit date vechi obținute cu telescopul Isaac Newton din Insulele Canare și a beneficiat de tehnici avansate de procesare a imaginilor, cunoscute sub denumirea de „blind stacking.” Această metodă permite identificarea unor obiecte ascunse în zgomotul astronomic, în urma suprapunerii multiplelor traiectorii posibile. Astfel, au fost detectate 25 de noi fragmente de resturi, majoritatea provenind din surse necunoscute.
Datorită lipsei aproape totale a atmosferei la această altitudine, fragmentele nu se sting în orbită și pot persista pe termen nelimitat, sporind treptat riscurile de coliziune. Pentru sateliții mari și extrem de scumpi, echipați adesea cu panouri solare uriașe, impactul chiar și al unui fragment mic poate cauza daune severe.
„Viteza fragmentelor poate ajunge la câțiva kilometri pe secundă, ceea ce implică o energie uriașă, transformând chiar și cele mai mici obiecte în potențiale amenințări,” explică James Blake, co-autor al studiului.
Cercetătorii vor continua să analizeze imagini de la telescoape din întreaga lume pentru a înțelege mai bine amploarea problemei și subliniază necesitatea implementării unor măsuri eficiente pentru monitorizarea și gestionarea orbitală. Protejarea infrastructurii spațiale devine astfel o prioritate la nivel global, pentru a preveni coliziuni costisitoare și pentru a asigura funcționalitatea pe termen lung a serviciilor dependente de aceste tehnologii.
