Florin Manoliu, diplomat român și salvator al numeroase vieți în timpul Holocaustului, va fi adus în atenție pe 12 iulie 2026 la Cimitirul Britanic din Buenos Aires, unde este înmormântat din 1977.
Născut la 7 martie 1904 în Iași, România, Manoliu a urmat studii de Drept în țară și Economie la Paris, iar în 1943 devenea consilier economic la ambasada României din Berna, Elveția. Într-o perioadă marcată de regimul totalitar al lui Ion Antonescu, aliat al Germaniei naziste, Manoliu s-a opus cu fermitate nazismului și a ales să acționeze împotriva acestuia.
În colaborare cu activiști antifasciști, printre care Georg Mandl (cunoscut ulterior ca Georg Mantello), Manoliu a participat la o misiune periculoasă. Mantello, angajat în consulatul El Salvador din Geneva, elibera certificate de cetățenie salvadoriană pentru evrei, salvându-i de deportare. În mai 1944, i-a cerut lui Manoliu să transporte aceste documente în Bistrița și să le distribuie familiilor evreiești amenințate de naziști.
Acceptând riscul, Manoliu a traversat teritoriile controlate de naziști, unde a fost capturat și interogat de Gestapo la Viena și Berlin. El și-a apărat convingerile și a afirmat că desfășoară o misiune diplomatică, fiind eliberat cu restricția de a călători doar până în București.
Deși oficial i se interzisese să meargă mai departe, Manoliu a continuat spre Bistrița, dar a descoperit că orașul fusese declarat “curățat de evrei” după deportarea a circa 8.000 de persoane. Neînfricat, și-a continuat drumul spre Budapesta, unde a înmânat documentele viceconsulului elvețian Carl Lutz, asigurând astfel protecția multor evrei maghiari.
În capitala Ungariei, Manoliu a primit o copie a “Protocolului de la Auschwitz”, un raport cutremurător redactat de supraviețuitori care descria atrocitățile din lagărul de exterminare. Revenit în Elveția pe 21 iunie 1944, a predat documentele lui Mantello, care a asigurat publicarea informațiilor în presa locală.
Ca urmare, a apărut o reacție internațională puternică, iar pe 7 iulie 1944 regentul Miklos Horthy a ordonat încetarea deportărilor din Ungaria, salvând astfel peste 120.000 de evrei de la moarte, potrivit estimărilor canalului PBS.
După cel de-al Doilea Război Mondial, Manoliu a părăsit România comunistă, stabilindu-se în Argentina în 1951, unde a primit cetățenia și a predat economie la Universitatea Națională del Sur din Bahía Blanca. El a trăit discret până în 1977, evitând să vorbească despre faptele sale eroice.
În 2001, Florin Manoliu a fost distins postum cu titlul „Drept între Popoare” de către Centrul Mondial de Comemorare a Holocaustului Yad Vashem din Ierusalim, recunoaștere atribuită și colaboratorilor săi Georg Mantello și Carl Lutz, pentru curajul și devotamentul arătat salvării evreilor în timpul regimului nazist.
