O echipă internațională de cercetători de la Universitatea din Utrecht a dezvăluit rolul crucial pe care ferigile îl au în răspândirea incendiilor forestiere, atât în trecut, în Triasicul târziu, cât și în prezent. Studiul publicat de Earth.com evidențiază faptul că aceste plante formau covoare dense de vegetație uscată, care au favorizat izbucnirea și propagarea unor incendii majore acum aproximativ 201 milioane de ani.
În acea perioadă, temperatura globală a crescut cu aproape 10 grade Celsius, fenomen determinat de o activitate vulcanică intensă ce a marcat sfârșitul erei coniferelor, lăsând spațiu ferigilor să domine peisajul timp de sute de mii de ani. Această schimbare a fost asociată cu dezmembrarea supercontinentului Pangaea.
Profesorul Bas van de Schootbrugge explică importanța acestei descoperiri: ferigile au capacitatea de a coloniza rapid terenurile devastate de incendii, adaptându-se la soluri modificate sau chiar la absența acestora. Cercetătorii au analizat probe fosilizate de polen și spori prelevate din foraje marine din nord-vestul Europei și au constatat că mostrele din perioada de extincție erau aproape complet negre, indicând frecvența și intensitatea focurilor din acea epocă.
Pentru a confirma aceste observații, au fost realizate experimente de laborator în care sporii ferigilor au fost supuși unor temperaturi similare cu cele ale incendiilor de pădure. Rezultatele au demonstrat că materialul fosil studiat corespunde cu cel rezultat după arderea rapidă a ferigilor uscate, care acționau ca un combustibil natural extrem de eficient.
Un aspect îngrijorător al cercetării este faptul că acest ciclu al incendiilor, alimentat de ferigi, nu este doar o relicvă a preistoriei. Specii de ferigi invazive se răspândesc în numeroase ecosisteme perturbate de activitățile umane, iar rădăcinile lor subterane rezistă incendiilor, regenerând rapid zona afectată și sporind riscul repetării incendiilor.
Astfel, ferigile continuă să joace un rol semnificativ în declanșarea incendiilor forestiere moderne, reprezentând o amenințare reală pentru biodiversitate, conform atenționărilor profesorului van de Schootbrugge.
