Incidentul catastrofal petrecut în 2009 la Ocnele Mari continuă să afecteze zeci de familii strămutate din cauza surpării masive care s-a produs în zona exploatării miniere de sare. În data de 8 august 2009, o prăbușire violentă a tavanului minei a generat un crater uriaș, cu o adâncime de peste 100 de metri și o suprafață ce depășește 35.000 mp, compromițând sute de hectare și numeroase gospodării, unele scufundându-se complet, iar altele devenind inutilizabile din cauza saramurii revărsate.
Acest fenomen nu a fost singular, fiind precedat de surpări similare în 2001 și 2005. În total, aproape 200 de familii au fost nevoite să părăsească locuințele lor afectate, autoritățile construind locuințe noi în cartierele Copăcelu din Râmnicu Vâlcea și în localitatea Căzănești. Totuși, procesul de relocare a fost marcat de întârzieri semnificative, iar mulți dintre cei afectați și-au exprimat nemulțumirea față de sumele insuficiente oferite drept despăgubiri.
Printre familiile afectate se numără și familia Cișmaru, care a pierdut nu doar locuința, ci și terenuri agricole întinse pe aproximativ 8.000 mp. Pierderea suferită a fost atât de gravă încât soțul a decedat la scurt timp după eveniment, iar soția sa a început o luptă îndelungată pentru obținerea dreptății. Inițial, femeia a fost găzduită temporar, apoi i s-a pus la dispoziție o casă în Căzănești printr-un contract de comodat, iar ulterior a optat pentru construirea unei locuințe și anexe în zona Copăcelu, împreună cu alte familii sinistrate.
În 2015, aceasta a intentat un proces împotriva Ministerului Economiei, Conversmin SA, Societății Naționale a Sării și Exploatării Miniere Râmnicu Vâlcea, solicitând despăgubiri materiale în valoare de 55.000 de euro și daune morale de 25.000 de euro. Motivul cererii a fost incapacitatea de a folosi terenurile afectate, care fie s-au scufundat, fie au fost compromise din cauza operațiunilor de evacuare controlată a saramurii. În plus, clădirile casei și anexele au fost grav deteriorate, punând în pericol siguranța și imposibilitatea refacerii lor.
Dosarul a fost soluționat inițial în 2017, când instanța a acordat reclamantei despăgubiri materiale de 170.448 lei și daune morale de 20.000 lei, responsabilitatea revenind Conversmin SA, societatea responsabilă cu închiderea câmpurilor de sonde afectate. Însă procesul a continuat la Curtea de Apel timp de opt ani, în perioada 2018-2026, întârziind soluționarea finală și prelungind incertitudinea pentru reclamantă.
