Costurile ridicate de construcție, gestionarea deșeurilor radioactive și amintirea unor accidente majore au determinat, în ultimele decenii, o reticență a Europei față de energia nucleară, conform analizei CNBC. În contextul actual, blocarea Strâmtorii Ormuz, cauzată de conflictul dintre Statele Unite și Iran, a scos la iveală vulnerabilitatea continentului față de perturbările în aprovizionarea energetică, evidențiind energia nucleară ca o potențială soluție salvatoare.
SUA, China și Franța reprezintă cei mai mari producători mondiali de energie nucleară. Fatih Birol, directorul Agenției Internaționale pentru Energie (AIE), a subliniat recent că această sursă energetică va beneficia de un „impuls” în urma actualei crize de aprovizionare, îndemnând statele să își sporească reziliența prin diversificarea surselor energetice.
Energia nucleară prezintă avantaje importante, precum emisii reduse în comparație cu combustibilii fosili, o amprentă terestră redusă și o fiabilitate ridicată în orice condiții meteorologice. Chris Seiple, vicepreședintele diviziei de energie și regenerabile la Wood Mackenzie, afirmă că energia nucleară trebuie să joace un rol central în abordarea provocărilor energetice ale Europei.
Comparativ, SUA, China și Franța sunt mai bine pregătite să gestioneze șocurile de aprovizionare datorită poziției lor dominante în producția de energie nucleară. Franța, de pildă, acoperă peste 60% din necesarul său energetic din surse nucleare, ceea ce se reflectă în costuri mai reduse pentru energie. Michael Browne, strateg global la Franklin Templeton, subliniază că, deși investiția în energie nucleară este costisitoare, aceasta oferă eficiență și costuri energetice competitive, după cum demonstrează exemplul francez.
De asemenea, ministrul coreean al Climei, Kim Sung-hwan, consideră că energia nucleară și sursele regenerabile vor constitui „cei doi piloni principali” ai infrastructurii energetice viitoare a Coreei de Sud, ca răspuns la criza geopolitică din Orientul Mijlociu. Această poziție reflectă o tendință globală de reconsiderare a surselor de energie pentru a reduce dependența de petrol.
Pe plan european, rămâne întrebarea dacă state precum Regatul Unit și Germania, care au adoptat politici de retragere graduală a energiei nucleare, vor schimba direcția și vor investi în capacități nucleare pentru a-și asigura securitatea energetică pe termen lung.
În prezent, energia nucleară reprezenta doar 11,8% din totalul mixului energetic european în 2025, în timp ce hidrocarburile depășeau o treime din consum, potrivit datelor Eurostat. Adnan Shihab-Eldin, cercetător la Institutul Oxford pentru Studii Energetice, evidențiază că diversificarea surselor este calea cea mai simplă către securitatea energetică, criticând abordarea ideologică care a marginalizat energia nucleară în multe state europene.
Totuși, proiectele nucleare necesită timp îndelungat pentru construcție și punere în funcțiune. Centrala Hinkley Point C din Regatul Unit, prima unitate nucleară construită în peste 30 de ani, a început lucrările în 2016 și este estimată a fi operațională abia spre sfârșitul acestui deceniu, urmând să deservească 6 milioane de consumatori și să acopere aproximativ 7% din necesarul energetic al țării.
Un exemplu recent este reactorul Flamanville 3 din Franța, inaugurat în 2024, al cărui ciclu de construcție a durat 17 ani, ilustrând dificultățile tehnice și financiare asociate cu astfel de proiecte.
