După accidentul catastrofal de la Cernobîl din 1986, imaginea energiei nucleare a avut de suferit, iar dezvoltarea acesteia a încetinit considerabil în Europa și în alte regiuni ale lumii. Cu toate acestea, la peste 40 de ani distanță, energia nucleară traversează o reală revenire, impulsionată atât de creșterea cererii energetice, cât și de tensiunile din Orientul Mijlociu.
În prezent, lumea dispune de peste 400 de reactoare nucleare active în 31 de țări, iar alte aproximativ 70 sunt în curs de construire. Acestea furnizează în jur de 10% din producția electrică globală, ceea ce reprezintă un sfert din totalul surselor cu emisii reduse de carbon. Modernizările tehnologice continue au contribuit la creșterea siguranței și la reducerea costurilor asociate construcției și exploatării centralelor nucleare.
Potrivit directorului executiv al Agenției Internaționale pentru Energie, Fatih Birol, energia nucleară își regăsește importanța pe scena energetică mondială. „Sunt sigur că energia nucleară revine puternic, fiind percepută ca o sursă sigură de generare a electricității, în special în America, Europa și Asia”, a declarat acesta.
Statele Unite domină producția mondială de energie nucleară, deținând 94 de reactoare în funcțiune care contribuie la circa 30% din energia nucleară globală. Administrația americană intenționează să-și mărească de patru ori capacitatea nucleară până în 2050. Thomas DiNanno, subsecretar de stat pentru energia nucleară, declară că energia nucleară este esențială pentru susținerea industriilor avansate și a dezvoltării tehnologice.
China, cu 61 de reactoare deja operaționale și aproape 40 în construcție, are ambiții clare de a depăși SUA ca lider global în acest domeniu. În Europa, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a admis că reducerea rolului energiei nucleare în trecut a fost o „greșeală strategică” și a anunțat planuri de construire a unor noi centrale.
În anii 1990, energia nucleară acoperea o treime din necesarul electric european, procent care a scăzut la 15% în ultimii ani. Ursula von der Leyen susține că Europa este dezavantajată de dependența de combustibili fosili importați și consideră că redeschiderea sectorului nuclear este vitală. Uniunea Europeană explorează, de asemenea, dezvoltarea reactoarelor modulare mici (SMR), o tehnologie ce promit costuri mai reduse și o construcție mai rapidă, cu punerea în funcțiune planificată până în 2030.
Franța rămâne un pilon european al energiei nucleare, utilizându-l pentru aproape 70% din producția sa electrică, având 57 de reactoare în 19 centrale. Președintele Emmanuel Macron și-a exprimat intenția de a construi șase noi reactoare nucleare. În contrast, Germania și-a închis cele trei reactoare rămase în 2023, după ani de proteste împotriva energiei nucleare, decizie definită ca ireversibilă de cancelarul Friedrich Merz.
Rusia administrează 34 de reactoare, inclusiv opt de tip RBMK, similare cu cele care au cauzat dezastrul de la Cernobîl, dar modernizate substanțial pentru a crește siguranța. Printre proiectele sale majore se numără centralele de la Kursk, Leningrad și Smolensk și centralele nucleare plutitoare. De asemenea, Rusia extinde influența nucleară la nivel internațional, construind reactoare în Europa, Africa, Asia și Orientul Mijlociu și finalizând primul reactor nuclear pentru Belarus, o țară grav afectată de radiațiile de la Cernobîl.
Unele voci critice, precum Irina Sukhiy, fondatoarea grupului ecologic Green Network, susțin că autoritățile din Belarus folosesc această renaștere nucleară drept pretext pentru a evita soluționarea problemelor rezultate din contaminarea teritoriilor afectate de accidentul de acum patru decenii.
În concluzie, energia nucleară rămâne o sursă importantă și cu emisii reduse de carbon, care, în contextul actual al geopoliticii și al nevoilor energetice, este privită ca o componentă strategică a mixului energetic global.
