Pe platoul Abu-Tartur din deșertul egiptean, o echipă de paleontologi a descoperit dinți fosilizați ai unor rechini care trăiau într-o mare tropicală acum milioane de ani. Această mare antică, parte a Oceanului Tethys, acoperea în trecut o porțiune importantă a nordului Africii, oferind condiții ideale pentru un ecosistem marin abundent și bogat în nutrienți.
În perioada Cretacicului, între 145 și 66 de milioane de ani în urmă, clima planetei era mult diferită, caracterizată prin temperaturi ridicate și niveluri ale mărilor semnificativ mai înalte decât în prezent. Astfel, regiuni care astăzi reprezintă deșert au fost acoperite de ape calde, favorizând dezvoltarea unei vieți marine diverse.
Potrivit studiului echipei condusă de paleontologul Tarek Yassin de la Universitatea din Cairo, ecosistemul marine creat de această mare era extrem de productiv, datorită curenților oceanici care aduceau nutrienți la suprafață și susțineau o biodiversitate bogată.
Diversitate impresionantă în rândul rechinilor fosili
În straturile fosfatice ale Formațiunii Duwi, cercetătorii au identificat șapte specii de rechini, dintre care cinci sunt noi pentru regiunea Abu-Tartur, iar două, Serratolamna cf. serrata și Squalicorax bassanii, reprezintă pentru prima dată prezența lor în Egipt. Importanți sunt și dinții de Scapanorhynchus cf. raphiodon, de formă alungită și subțire, care ar putea marca cea mai recentă apariție a acestei specii în Africa.
Cercetătorii explică că prezența diverselor specii indică nișe ecologice diferite: Squalicorax reflectă mediul apropiat de țărm, în timp ce Scapanorhynchus semnalează ape mai adânci ale șelfului continental. Speciile Cretalamna și Serratolamna sunt asociate cu un mediu marin stabil și deschis, favorabil unei biodiversități complexe.
Un veritabil „cimitir” al rechinilor și o rețea trofică complexă
Straturile fosfatice de culoare neagră și galbenă din Abu-Tartur au conservat dinți care emană povești despre o ecosistem vast și diversificat format în milioane de ani. Diversele forme ale dinților, de la zimțați până la lungi și subțiri, indică tipuri variate de prădători și stiluri de hrănire.
Abundența planctonului a susținut o mulțime de specii marine mici, care reprezentau hrana pentru rechini precum Squalicorax și Cretalamna. La vârful lanțului trofic se aflau specii mari de rechini, precum Cretoxyrhina, și reptile marine dispărute, simboluri ale unei lumi acvatice extrem de dezvoltate.
Moștenirea fosilizată a unei lumi marine dispărute
Deși marea tropicală care acoperea nordul Africii în perioada Cretacicului s-a transformat în deșert, fosilele găsite oferă o fereastră prețioasă către istoria ecologică a planetei. Descoperiri similare din Maroc sau Siria întăresc ideea că această regiune a fost un nucleu al biodiversității marine în trecut.
Astăzi, rechinii din Oceanul Tethys trăiesc doar prin fosilele lor, iar fiecare dinte descoperit aduce o contribuție importantă la înțelegerea condițiilor și faunei emergente într-o eră când mările calde și pline de viață dominau peisajul terestru.
