Înainte ca noul guvern de la București să se contureze și configurația parlamentară să devină clară, Donald Trump a fost surprins la Versailles semnând un Memorandum de Înțelegere (MoU) între SUA și Iran. Alături de liderii celorlalte șase mari puteri globale, președintele american a repetat gestul său emblematic, cu pumnul ridicat, însoțit de mesajul său clasic: „I am the Boss.”
Documentul semnat nu este un tratat de pace complet, ci mai degrabă o declarație de intenție cu caracter simbolic. Trump găsește în acest acord o formă de victorie împotriva Iranului, deși realitatea este marcată de efecte contrare. Garda Republicana iraniană, care odinioară proteja clerul șiit, devine acum expresia directă a regimului – slăbit, dar totodată mai radicalizat. Uraniul îmbogățit rămâne într-un loc ascuns, iar opoziția internă este decimată, în urma celor 42.000 de asasinate din ianuarie 2026, când Trump îndemna populația să răstoarne regimul, promițând un sprijin care nu a sosit niciodată.
De asemenea, linia roșie impusă Iranului, care îl obliga să nu atace direct Israelul – deși o făcea prin intermediul grupărilor Hamas și Hezbollah – a fost sau va fi în curând ignorată. Aliații americani din Golful Persic au înțeles că protecția oferită în fața unor posibile atacuri este mai fragilă decât s-a crezut. În același timp, președintele turc Erdogan este încă nemulțumit de Washington, din cauza manevrelor americane de a folosi populația kurdă ca factor destabilizator regional.
În Israel, premierul Benjamin Netanyahu nu poate fi mulțumit cu „pacea” propusă de Trump, deoarece armata israeliană nu a încheiat misiunea din Liban, iar umilințele la care a fost supus în fața lui Trump adaugă un strat de tensiune suplimentar, premierul fiind amintit de poziția sa subordonată și de potențiala vulnerabilitate în fața justiției.
Incerta este și revenirea Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA) în Iran pentru inspecții, cât și stabilitatea navigației în Strâmtoarea Ormuz, elemente esențiale ale acestui echilibru fragil. Trump a ajuns ulterior la Evian pentru o întâlnire a liderilor mondiali, în fața cărora și-a semnat „victoria” cu o cariocă groasă, ridicând însă mai multe semne de întrebare în privința reală a progreselor obținute.
Un aspect pozitiv a fost prezența președintelui ucrainean Volodimir Zelenski la Evian. Pe fondul conflictului înghețat între America, Israel și Iran, atenția globală asupra invaziei ruse în Ucraina a scăzut, lucru care a permis forțelor ucrainene să avanseze în Donbass și să intensifice presiunea asupra peninsulei Crimeea, inclusiv prin atacuri cu drone în adâncimea teritoriului rus.
La peste 1.500 de zile de la începutul invaziei, Ucraina pare să-și revină, profitând și de faptul că emisiarii lui Trump evită implicarea directă, lăsând lui Putin o iluzie de victorie. O eventuală întâlnire între Zelenski și președintele american ar putea aduce o strategie nouă, dar nu fără provocări, având în vedere contextul politic intern american.
În privința vieții personale, Donald Trump a împlinit 80 de ani. În ciuda predicțiilor pesimiste ale adversarilor săi, fostul președinte pare încă activ, deși momentele de oboseală în public și unele exprimări eronate, cum ar fi confundarea granițelor Iranului, arată o imagine a unui lider hiperactiv, impulsiv și încărcat de prejudecăți și comportamente autoritare.
Mandatul său actual este așteptat să devină mai instabil, mai ales după alegerile din 4 noiembrie, când democrații vor controla ambele camere ale Congresului, limitând semnificativ puterea sa internă. În acest context, politica externă rămâne terenul său principal de afirmare, unde ar putea urmări acțiuni spectaculoase și provocatoare, cum ar fi implicarea în conflicte externe, inclusiv în Cuba.
Schimbarea colaboratorilor direcți ai lui Trump, absentă până acum comparativ cu primul mandat, este explicată prin selecția rigidă pe criteriul loialității absolute și prin consolidarea unei structuri administrative populate de susținători necondiționați. În plus, ideologia Dark MAGA și agenda pentru anul 2025 au creat un cadru ideologic omogen, pregătind terenul pentru continuarea unei politici marcate de controverse și agresivitate.
