Sectorul companiilor de stat din România se individualizează tot mai mult, împărțindu-se între o mână de entități profitabile și o majoritate care se confruntă cu probleme financiare serioase. Pe ansamblu, impactul acestei structuri inegale se reflectă direct în calitatea serviciilor, costurile pentru consumatori și stabilitatea bugetului public.
Importanța companiilor de stat în economia națională a scăzut semnificativ în ultimele două decenii, contribuția lor la valoarea adăugată reducându-se de la 13% acum 20 de ani, la doar 6% astăzi, pe fondul expansiunii sectorului privat.
Totuși, performanțele nu sunt omogene: primele zece companii de stat, în special din sectorul energetic, înregistrează rezultate financiare peste media firmelor private, beneficiind adesea de poziția lor dominantă pe piață. Aceste „campioane” susțin o parte importantă din activitatea economică națională.
În schimb, restul companiilor de stat arată un tablou problematic. Costurile salariale depășesc 50% din cifra lor de afaceri, indicând structuri de personal supradimensionate, iar gradul de îndatorare a crescut semnificativ în ultimul deceniu. Lichiditatea scăzută și întârzierile mari la plata furnizorilor, de trei ori peste media economiei, adaugă presiune asupra sistemului economic. Mai mult, aceste companii generează aproximativ 40% din restanțele fiscale către bugetul de stat în sectorul nefinanciar.
Impactul acestor dificultăți se răsfrânge asupra firmelor private care depind de plata promptă a contractelor, asupra bugetului public susținut prin impozite, precum și asupra calității serviciilor esențiale oferite cetățenilor, cum sunt energia, transporturile și utilitățile.
Pe de altă parte, companii de stat bine gestionate pot reprezenta un pilon vital pentru investiții strategice și dezvoltarea infrastructurii critice, în domenii precum securitatea energetică și apărarea națională.
Remedierea situației trece prin reducerea mandatului provizoriu pentru conducerea companiilor, numiri bazate pe competență și transparență, precum și prin consolidarea instituțiilor de monitorizare, precum Agenția pentru Monitorizarea și Evaluarea Performanțelor Întreprinderilor Publice (AMEPIP), care contribuie deja la îmbunătățirea managementului public.
Acești pași sunt parte dintr-un proces mai larg de aliniere la standardele internaționale, marcat de aderarea României la OCDE și de implementarea unor măsuri din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Cu toate acestea, schimbările reale vor depinde de continuitatea numirilor de lideri competenți și stabilitatea guvernanței companiilor de stat.
