Un studiu recent realizat în zece state membre ale Uniunii Europene investighează nivelul de polarizare politică, euroscepticismul şi relaţia dintre cetăţeni şi elitele politice în contextul apartenenţei la Uniunea Europeană. Analiza scoate în evidenţă o diferenţă semnificativă între poziţiile partidelor şi cele ale alegătorilor lor în privinţa organizării referendumurilor privind ieşirea din UE.
În România, deşi discuţiile cu tentă antieuropeană sunt adesea respinse și stigmatizate în spaţiul public, ele reprezintă un subiect obișnuit în mediul academic. Articolul „Nexit, Frexit or Grexit? A Comparison of Party and Citizen Positions Towards European Union Exit Referendums”, publicat în 2026 în revista Political Science, semnat de Andreas C. Goldberg şi Alessandro Nai, analizează această temă pentru zece ţări membre ale UE.
Autorii subliniază că integrarea europeană a fost iniţial un proiect al elitelor, cetăţenii având rol decorativ. Cu timpul, însă, integrarea s-a politizat, mai ales după Tratatul de la Maastricht din 1992, iar cetăţenii şi partidele au devenit actori importanţi în dezbaterea privind viitorul Uniunii. În paralel, referendumul a devenit un instrument frecvent de democraţie directă în Europa, inclusiv pe tema apartenenţei la UE, Brexitul din 2016 confirmând că ieşirea este o opţiune viabilă.
Studiul se bazează pe conceptul de „congruenţă partid-alegător” („party-voter congruence”), care măsoară gradul de aliniere între poziţiile partidelor şi opiniile propriilor electori. Literatura de specialitate indică faptul că partidele tind să fie mult mai proeuropene decât votanţii lor, ceea ce creează o ruptură între elite şi masa cetăţenilor. Mai mult, partidele mici sau extremiste arată o concordanţă mai mare cu electoratul lor, datorită mesajelor mai clare şi ideologizate. Partidele populiste şi eurosceptice utilizează frecvent subiectul referendumurilor pentru a valorifica nemulţumirile antielite şi dorinţa pentru o democraţie mai directă. De asemenea, este analizată polarizarea socială şi cât de bine aceasta este reflectată în sistemul politic.
Analiza se bazează pe date din două surse: un sondaj aplicat cetăţenilor şi un sondaj adresat experţilor în politică. Ţările studiate sunt Cehia, Danemarca, Franţa, Germania, Grecia, Olanda, Polonia, Spania, Suedia şi Ungaria, toate cu diverse istorii, orientări politice şi experienţe legate de referendumul în contextul UE.
Datele privind poziţiile partidelor provin din sondajul European Parliament Election Expert Survey 2019, realizat după alegerile europarlamentare din acelaşi an. Astfel, 381 de experţi în politică şi comunicare electorală au evaluat poziţiile formaţiunilor faţă de organizarea unui referendum legat de apartenenţa ţării la UE, pe o scală de la 0 („complet împotrivă”) la 10 („complet în favoare”). Partidele incluse acoperă aproape 90% din voturile exprimate în ultimele alegeri naţionale.
Rezultatele arată că, în majoritatea ţărilor analizate, partidele politice au o atitudine mai reticentă faţă de organizarea unui referendum pentru ieşirea din UE comparativ cu alegătorii lor, evidenţiind o diferenţă clară între elite şi cetăţeni. Cu toate acestea, această ruptură este mai mică în cazul partidelor radicale sau extremiste, atât de stânga, cât şi de dreapta, care prezintă o alinire mai strânsă cu opiniile electoratului lor.
