O cercetare jurnalistică recentă aduce în prim-plan acuzații grave împotriva unui membru al unei familii regale europene, implicat într-un presupus „safari uman” pe durata asediului din Sarajevo (1992-1996). Cartea „Pay and Shoot” („Plătești și tragi”), scrisă de jurnalistul croat Domagoj Margetici, dezvăluie modul în care persoane înstărite din diverse țări occidentale și din Rusia ar fi plătit sume importante pentru a împușca civili nevinovați, inclusiv copii și femei însărcinate.
Potrivit documentelor și mărturiilor din volum, sumele plătite de „vânătorii” străini ajungeau până la 110.000 de mărci germane (aproximativ 45.000 de euro în valoare actuală) pentru fiecare victimă, prețul fiind mai ridicat pentru femeile însărcinate, considerate cele mai valoroase ținte. Victimele preferate erau femeile tinere și frumoase, iar tarifele variind în funcție de vârstă și sex.
Autorul cărții afirmă că un membru al unei familii regale europene a venit cu elicopterul în Sarajevo pentru a participa la aceste atrocități, cazându-se în apropiere de orașul asediat, și că ar fi manifestat intenția de a trage inclusiv în copii. Acest fapt accentuează gravitatea și cinismul acestor fapte.
Contextul asediului și implicarea autorităților
Asediul orașului Sarajevo, unul dintre cele mai lungi din istoria Europei moderne, a durat patru ani și s-a soldat cu peste 11.000 de morți. Acțiunile au fost coordonate de milițiile sârbo-bosniace, conduse de Radovan Karadzici, condamnat ulterior pentru genocid. Cartea scoate la iveală o colaborare internațională surprinzătoare între oficiali croați și sârbi, care au facilitat transportul lunetiștilor străini către Sarajevo, în ciuda izbucnirii conflictului între tabere.
Acest „safari uman” pare să fi avut originea în Croația, unde, înainte de război, Zvonko Horvatincici, fost oficial al serviciilor de informații iugoslave, organiza vânători de animale pentru străini bogați. După izbucnirea războiului, aceste activități s-au mutat pe teritoriul bosniac, oferind oportunitatea „clienților” să vâneze oameni nevinovați.
Potrivit mărturiilor, lunetiștii străini erau transportați prin porturile croate Zadar și Split, apoi deplasați prin orașul Knin, controlat de sârbi, și în final trimiși în Sarajevo. Totodată, în ciuda războiului, s-au menținut canale de comunicare și contrabandă, inclusiv schimburi de prizonieri, ceea ce a contribuit la facilitarea acestor atrocități.
Mărturii și investigații
Informațiile provin și de la Nedzad Ugljen, un ofițer bosniac de informații care investigase aceste crime înainte de a fi ucis în 1996. De asemenea, fostul prim-ministru croat Josip Manolici, decedat în 2024, a confirmat transportul lunetiștilor străini în timpul asediului. În plus, un fost șef al poliției din Sarajevo, membru acum al parlamentului bosniac, a declarat că o femeie din România a fost responsabilă pentru uciderea a peste zece persoane în timpul conflictului.
Aceste dezvăluiri au șocat opinia publică internațională și au atras atenția asupra unor aspecte întunecate ale războiului din Bosnia, invitând la o reflecție serioasă privind implicarea indivizilor bogați în evenimente tragice și necesitatea investigațiilor amănunțite.
