Cercetătorii au identificat un pește neobișnuit, denumit „cocoș de mare cu armură”, care trăiește la o adâncime de aproximativ 400 de metri și care are abilitatea de a se deplasa în diverse direcții: înainte, înapoi și lateral. Studiile au fost realizate cu ajutorul tehnologiilor moderne de scufundare, oferind o perspectivă detaliată asupra comportamentului acestei specii rare, conform informațiilor publicate de portalul IFL Science.
Specialiștii de la Universitatea Sun Yat-sen din China s-au concentrat asupra peștilor din subfamilia Peristediinae, recunoscuți pentru corpul lor acoperit de solzi groși, asemănători cu cei ai crustaceelor. Acești pești posedă de fiecare parte câte trei raze speciale care provin evolutiv din înotătoare, dar care funcționează ca membre adaptate pentru deplasare pe fundul mării.
Acele „membre” joacă un rol crucial nu doar în mișcare, ci și ca organe senzoriale. Cercetătorul Nicholas Bellono, de la Universitatea Harvard, a explicat că acest pește a folosit aceleași gene responsabile pentru formarea membrelor la vertebrate, iar ulterior a reprogramat aceste gene pentru ca picioarele să detecteze prada cu ajutorul unor gene similare celor care reglează gustul pe limbile noastre.
Progresele în tehnologiile de explorare subacvatică au fost esențiale pentru observarea comportamentului acestor pești în mediul lor natural. Dr. Han Tian, coordonatorul studiului, a subliniat că dispozitivele moderne permit nu doar descoperirea unor noi specii, ci și înțelegerea funcționalității lor în detaliu.
Un aspect remarcabil al comportamentului acestor pești este legat de orientarea lor spațială. Deși au ochi mari, cercetările sugerează că aceștia pot fi complet orbi în condițiile de întuneric din adâncuri. De asemenea, peștii nu reacționează la zgomotele generate de echipamentele subacvatice, ceea ce indică o dependență aproape exclusivă față de membrele lor senzoriale pentru navigare și prinderea hranei.
Investigațiile asupra acestor pești oferă nu doar date valoroase despre adaptările evolutive la mediul marin, ci sprijină și înțelegerea proceselor biologice care influențează ecosistemele oceanice la scară globală. Larvele speciei plutesc pentru perioade îndelungate înainte de a se stabili pe fundul mării, iar urmărirea traiectoriilor acestora poate ajuta la cartografierea coridoarelor biogeografice dintre Oceanul Pacific și Oceanul Indian.
