Piața imobiliară din România devine subiect de dezbatere internațională, după ce o tânără spanioloaică rezidentă în țara noastră a realizat o comparație între costurile achiziției unui apartament în Cluj-Napoca și Madrid. Deși prețurile listate par mai mici în orașul transilvănean, analiza realizată de Sara Senent relevă faptul că pe termen lung această diferență este adesea anulată de condițiile de finanțare bancară din România.
Sara Senent a făcut publice pe TikTok detalii interesante, evidențiind că deși un apartament de aproximativ 70 de metri pătrați în capitala Spaniei poate costa în jur de 420.000 de euro, unul similar în Cluj-Napoca are un preț de listă de numai 220.000 de euro, adică aproape jumătate. Cu toate acestea, diferența aparentă dispare când este luat în calcul costul creditelor ipotecare.
Dobânzile mari din România triplează efortul financiar
Principalul factor care complică accesul la locuință rămâne dobânda aplicată la creditele ipotecare. În Spania, rata medie a dobânzii se situează în jurul valorii de 2%, pe când în România aceasta variază între 6% și 8%. Acest aspect transformă, din punct de vedere al ratelor lunare, costul creditelor din România într-o povară asemănătoare cu cea din Madrid, chiar dacă prețul apartamentului este mai mic, explică Sara în video-ul său.
Discrepanțele veniturilor amplifică dificultățile
Un alt element esențial evidențiat de tânăra spaniolă este raportul dintre salarii și plata ipotecii. O familie obișnuită din Cluj trebuie să aloce un procentaj mai mare din venituri pentru această cheltuială comparativ cu o familie din Madrid, fapt care face accesul la o locuință mult mai dificil pentru români.
Românii schimbă strategiile de cumpărare din cauza costurilor
Aceste condiții financiare contribuie la modificarea comportamentului cumpărătorilor români. Experții imobiliari observă o tendință de reducere a pretențiilor, odată cu creșterea continuă a prețurilor și dobânzilor. Din ce în ce mai multe persoane aleg să sacrifice spațiul sau poziția centrală a locuinței, orientându-se spre apartamente mai mici sau localizate în cartiere periferice, pentru a se încadra în capacitatea financiară impusă de bănci.
