În contextul unei grave crize economice, când investitorii străini și-au retras masiv capitalul, iar moneda națională - wonul - s-a depreciat dramatic, Coreea de Sud s-a confruntat cu rezerve valutare aproape epuizate. Lipsa dolarilor necesari pentru plata datoriilor externe și importul produselor esențiale a forțat guvernul să solicite un împrumut de urgență de 58 de miliarde de dolari de la FMI.
Pentru a restabili încrederea piețelor financiare, autoritățile au apelat la cetățeni printr-o campanie inedită intitulată „Salvați țara, colectați aur”, lansată pe 5 ianuarie 1998 de televiziunea publică KBS, în parteneriat cu Housing & Commercial Bank. Oamenii au fost îndemnați să doneze aurul pe care îl dețineau, fie acesta sub formă de bijuterii, medalii sau alte obiecte personale. Aurul colectat urma să fie topit, exportat și transformat în valută în scopul susținerii economiei.
Participarea a fost masivă: peste 3,5 milioane de sud-coreeni au contribuit, donând verighete, coliere, trofee sportive și alte obiecte prețioase cu valoare sentimentală. Printre cei care au susținut campania s-au numărat personalități notabile, cum ar fi judokanul Jeon Ki-young, care a renunțat la medaliile sale olimpice, și cardinalul Stephen Kim Sou-hwan, care și-a donat crucea din aur. De asemenea, președintele ales de atunci, Kim Dae-jung, a participat simbolic, dăruind o cheie din aur în cadrul unei ceremonii televizate la Seul.
Campania a strâns aproape 230 de tone de aur, echivalând cu aproximativ 2,2 miliarde de dolari. Chiar dacă această sumă reprezenta o parte relativ mică din împrumutul total FMI, gestul a fost un semn clar al unității și determinării poporului sud-coreean. Conform agenției Reuters, această mobilizare a contribuit semnificativ la creșterea încrederii internaționale în redresarea economică a țării.
Economiștii subliniază că redresarea s-a bazat în principal pe reforme structurale și sprijin financiar extern, însă campania „Salvați țara, colectați aur” rămâne un simbol puternic al solidarității naționale. Potrivit Băncii Mondiale, aceasta a fost o manifestare remarcabilă a coeziunii sociale și a încrederii publicului, ce a sporit moralul cetățenilor și a câștigat recunoaștere pe plan internațional.
