Ce faci dacă găsești un animal rănit pe marginea drumului? Dar dacă se îneacă, suferă o arsură sau înghite o substanță toxică? Sunt întrebări la care puțini știu să răspundă, deși astfel de situații pot apărea oricând.În acest context, în România a fost lansat primul curs de prim ajutor pentru animale. Într-un interviu pentru Libertatea, Corina Fierbințeanu, președinta Refugiului Felinelor, vorbește despre cele mai importante noțiuni pe care participanții le învață în cadrul cursului, greșelile care pot agrava starea unui animal și situațiile în care o intervenție corectă poate face diferența până la ajungerea la medicului.
„O intervenție corectă poate face diferența dintre viață și moarte”
-Libertatea: Cum a apărut ideea primului curs de prim ajutor pentru animale din România?-Corina Fierbințeanu: Ideea cursului a apărut dintr-o necesitate reală, observată în ani de activitate pe teren. Ne-am lovit în mod repetat de situații neprevăzute, atât în intervențiile pentru salvarea animalelor, cât și în contexte în care era nevoie de o reacție rapidă din partea oamenilor prezenți.
Am realizat că foarte mulți iubitori de animale își doresc să ajute, dar nu au cunoștințele de bază necesare. De multe ori nu știu să facă diferența între o urgență reală și o situație care poate aștepta, nu știu cum să manipuleze un animal rănit fără să-i agraveze leziunile sau cum să acționeze până la ajungerea la medicul veterinar. Tocmai această nevoie ne-a unit experiența și cunoștințele mie, lui Cosmin Precup, paramedic, și doctorului veterinar Costin Badea. Fiecare dintre noi vine cu o perspectivă diferită asupra intervențiilor de urgență, iar împreună am construit un curs practic, bazat pe situații reale, care să ofere participanților informații corecte și aplicabile.
Primele minute după un accident sau o urgență medicală sunt esențiale. O intervenție corectă poate face diferența dintre viață și moarte, iar scopul acestui curs este tocmai acela de a le oferi oamenilor instrumentele necesare pentru a acționa responsabil, în siguranță, până când animalul ajunge în grija unui specialist.
-Ce învață concret participanții la acest curs?-Participanții învață atât noțiuni teoretice, cât și manevre practice care le pot permite să intervină corect până la ajungerea la un medic veterinar. De la manevre de resuscitare și recunoașterea unei urgențe reale, până la identificarea semnelor că un animal suferă, chiar dacă nu își poate exprima durerea.
Discutăm despre cum trebuie manipulat un animal cu suspiciune de fractură sau alte leziuni, astfel încât să nu îi agravezi starea și, în același timp, să te protejezi pe tine. Un animal rănit este speriat, poate reacționa imprevizibil, iar siguranța salvatorului este la fel de importantă.
Abordăm și situații precum plăgile deschise, hemoragiile, suspiciunile de otrăvire, accidentele rutiere, înecul, șocul sau alte urgențe medicale, explicând care sunt pașii corecți până la preluarea de către medicul veterinar.
Fiind un curs interactiv, ne dorim ca participanții să vină cu întrebări, scenarii și situații pe care și le imaginează. De multe ori, tocmai aceste discuții generează cele mai valoroase exemple practice și îi pregătesc pentru situații reale, pe care le pot întâlni oricând.
Nu predăm doar protocolul medical. Predăm lanțul complet al unei intervenții: evaluarea pericolului, apropierea de animal, acordarea primului ajutor, transportul în siguranță și predarea corectă către medicul veterinar.
„Cursul este gândit pentru orice persoană”
-Cui se adresează cursul?-Un aspect important este că nu ne adresăm exclusiv proprietarilor de animale de companie. Cursul este gândit pentru orice persoană care poate întâlni un animal aflat în dificultate, indiferent de specie, fie că vorbim despre un câine, o pisică, un iepure, o pasăre sau un animal sălbatic. Cursul se adresează tuturor oamenilor cărora le pasă de ceea ce îi înconjoară. Oricine poate întâlni un animal rănit pe marginea drumului, o pasăre căzută din cuib sau un animal aflat într-o situație critică, iar câteva cunoștințe de bază pot face diferența. Se adresează, bineînțeles, și proprietarilor de animale de companie, care învață nu doar cum să reacționeze în situații de urgență, ci și cum să recunoască din timp semnele că un animal suferă și când este necesară prezentarea de urgență la cabinet.
Un aspect interesant este că anumite principii de prim ajutor, în special manevrele de resuscitare și modul de abordare a unei urgențe, au la bază aceleași mecanisme ca în medicina umană. Astfel, participanții pleacă acasă cu cunoștințe care le pot fi utile atât în interacțiunea cu animalelele, cât și în înțelegerea principiilor generale ale intervenției de urgență. Paradoxal, cursul a fost gândit inițial în special pentru salvatorii de animale și voluntarii care intervin frecvent în astfel de cazuri. Din păcate, am observat că tocmai această categorie consideră uneori ca experiența acumulată este suficientă. În realitate, cele mai multe greșeli apar nu din lipsa de implicare, ci din lipsa unor cunoștințe medicale corecte. Administrarea unor medicamente fără recomandare, manipularea incorectă a unui animal traumatizat sau anumite gesturi făcute cu cele mai bune intenții pot agrava starea acestuia. Tocmai de aceea ne dorim ca acest curs să ofere un limbaj comun între iubitorii de animale și medicii veterinari, astfel încât fiecare intervenție să crească șansele de supraviețuire ale animalului.
Considerăm că primul ajutor nu înseamnă doar câteva manevre învățate mecanic, ci un lanț complet de acțiuni: evaluarea situației, protejarea salvatorului, abordarea corectă a animalului, acordarea primului ajutor și predarea acestuia către medicul veterinar. Tocmai de aceea am reunit trei domenii diferite, paramedicina, medicina veterinară și protecția animalelor, pentru a crea primul curs de prim ajutor pentru animale din România care abordează o urgență cap-coadă, din toate perspectivele.
-De ce credeți că România a ajuns atât de târziu să aibă astfel de cursuri?-Aș putea răspunde în glumă că România a ajuns acum pentru că noi ne-am gândit primii, în decembrie 2024, să transformăm această idee în realitate. Dar, lăsând gluma deoparte, cred că România nu a ajuns târziu, ci a ajuns într-un moment în care societatea este pregătită să înțeleagă că protecția animalelor înseamnă și educație.
Primul ajutor nu ar trebui să fie o informație rezervată doar medicilor veterinari sau specialiștilor, ci o abilitate de bază pentru orice persoană care iubește animalele și își dorește să poată interveni responsabil atunci când este nevoie.
În ultimii ani vedem din ce în ce mai mulți oameni care salvează animale, opresc pentru un animal accidentat sau încearcă să îl ajute. Este un lucru extraordinar, dar bunele intenții trebuie susținute și de cunoștințe corecte. Scopul nostru este ca oamenii să aibă încrederea de a interveni, dar și responsabilitatea de a ști cum să o facă.
„A fost rezultatul sutelor de situații cu care ne-am confruntat”
-A existat un moment concret sau un caz care a declanșat ideea acestui proiect?-Nu a existat un singur caz care să declanșeze acest proiect. Din păcate, a fost rezultatul sutelor de situații cu care ne-am confruntat de-a lungul anilor.
Cu toții, fiecare din perspectiva profesiei sale, ne-am lovit în mod repetat de aceleași lacune. Am văzut oameni care au vrut sincer să ajute un animal, dar, din lipsa informațiilor corecte, au agravat fără să își dea seama situația. Animale ridicate incorect după accidente, administrarea unor medicamente nepotrivite, transportul greșit al unui animal cu suspiciune de fractură sau gesturi făcute din instinct, toate acestea pot avea consecințe grave, ba chiar mutații ale bolilor din cauza tratamentelor administrate greșit, chiar dacă intenția este una bună.
Tocmai aceste experiențe ne-au convins că este nevoie de educație practică. Ne-am dorit să transformăm greșelile pe care le-am văzut de-a lungul timpului în lecții din care alți oameni să poată învăța, astfel încât, data viitoare când se vor afla în fața unei urgențe, să știe cum să acționeze corect.
Credem că fiecare om poate deveni veriga care face diferența dintre viață și moarte, dar numai atunci când compasiunea este însoțită de cunoștințe.
-Ce diferențiază acest curs de alte inițiative educaționale din zona veterinară?-Cred că principalul lucru care ne diferențiază este faptul că nu predăm doar noțiuni medicale. Predăm o intervenție completă, exact așa cum se desfășoară ea în viața reală.
Am reunit trei domenii care, până acum, nu au fost puse împreună într-un astfel de curs: paramedicina, medicina veterinară și protecția animalelor, completată de pregătirea în comportamentul și psihologia animalelor. Fiecare dintre noi privește aceeași urgență dintr-o perspectivă diferită, iar participanții beneficiază de experiența practică acumulată direct în teren.
Nu ne limităm la a explica ce este o hemoragie sau cum se face o manevră de resuscitare. Vorbim despre întregul lanț al unei intervenții: cum evaluezi situația, cum îți protejezi propria viață, cum te apropii de un animal speriat sau agresiv, cum îl manipulezi fără să îi agravezi leziunile, ce poți face până la sosirea medicului veterinar și, la fel de important, ce nu trebuie să faci.
Punem un accent deosebit și pe prevenție. Participanții învață cum să își observe propriul animal acasă, ce modificări de comportament sau semne clinice nu trebuie ignorate, ce informații este util să noteze într-un carnețel sau chiar în telefon, precum apetitul, consumul de apă, temperatura, frecvența vărsăturilor sau a diareei, modificările respirației ori ale comportamentului. Toate aceste detalii pot fi esențiale pentru medicul veterinar și pot scurta considerabil timpul până la stabilirea unui diagnostic corect. Ne dorim ca oamenii să ajungă la cabinet pregătiți, cu "lecțiile făcute", oferind medicului informații clare și relevante, nu doar spunând că "animalul nu este bine".
Mai mult decât atât, cursul este construit pe interacțiune. Nu vrem ca participanții să memoreze informații, ci să gândească, să pună întrebări, să analizeze scenarii reale și să înțeleagă de ce fiecare decizie poate influența evoluția unui caz.
Ne dorim ca oamenii să plece de la curs nu doar cu un certificat, ci cu încrederea că, atunci când vor întâlni un animal aflat în pericol, vor ști să facă diferența dintre un gest instinctiv și unul care poate salva o viață.
Un medic veterinar bun va obține informațiile necesare chiar și atunci când proprietarul nu știe ce este important. Noi vrem ca participanții să vină la cabinet pregătiți, astfel încât medicul să își poată concentra timpul pe tratament, nu pe reconstruirea întregii istorii a cazului.
„Uneori, cel mai bun ajutor pe care îl poți oferi este să știi ce să nu faci”
-Ce ar trebui să știe orice persoană când vine vorba despre acordarea ajutorului pentru animale?-În primul rând, să nu intre în panică. Panica este unul dintre cei mai mari dușmani ai unei intervenții reușite.
Apoi, să înțeleagă că siguranța proprie este la fel de importantă ca salvarea animalului. Un animal aflat în durere sau speriat poate reacționa imprevizibil, iar un salvator rănit nu mai poate ajuta pe nimeni.
Este esențial să știe că primul ajutor nu înseamnă tratament. Rolul lui este să stabilizeze animalul, să îi ofere o șansă în plus și să îl transporte în siguranță către medicul veterinar. Uneori, cel mai bun ajutor pe care îl poți oferi este să știi ce să nu faci.
La fel de important este să își observe animalul în fiecare zi. Micile schimbări de comportament pot reprezenta primele semne ale unei afecțiuni. Un proprietar atent, care își cunoaște animalul și poate oferi medicului veterinar informații clare, contribuie direct la stabilirea mai rapidă a diagnosticului.
Și, poate cel mai important lucru, oamenii nu trebuie să se teamă să ceară ajutor. Nu este o rușine să nu știi. O rușine este să acționezi din orgoliu sau din informații luate de pe internet, atunci când viața unui animal depinde de deciziile tale.
Ne-am dori ca oamenii să plece de la acest curs cu o idee simplă: compasiunea este ceea ce te face să vrei să salvezi un animal, dar educația este cea care îți spune cum să o faci corect.
-Ce ar trebui să conțină o trusă de prim ajutor pentru animale?-Am mers chiar mai departe de un simplu curs. Pornind de la experiența noastră din teren, am regândit complet conceptul unei truse de prim ajutor pentru animale.
Am construit trusa pe același principiu pe care am construit și cursul: nu am pornit de la ceea ce exista deja pe piață, ci de la întrebările „De ce am fi avut nevoie în intervențiile reale?” și „Ce ne-a lipsit atunci când fiecare secundă conta?”. Fiecare produs a fost ales pentru că răspunde unei situații cu care ne-am confruntat efectiv în teren.
Cursurile, lansate în 2024, s-au bucurat de un real succes, iar unul dintre lucrurile pe care participanții ni le-au transmis a fost că își doresc să plece acasă nu doar cu informațiile dobândite, ci și cu o trusă concepută de specialiști, pe care să o poată folosi atunci când apare o urgență.
Nu ne-am dorit o trusă plină de produse pe care oamenii să nu știe cum să le folosească. Din contră, fiecare obiect din ea are un rol bine stabilit și este explicat practic în timpul cursului: de ce există, când se folosește și, la fel de important, când nu trebuie folosit.
Ne-am dorit ca această trusă să fie rezultatul experienței acumulate în sute de intervenții reale, nu o simplă colecție de produse. Pentru noi, valoarea ei nu stă doar în conținut, ci în faptul că fiecare participant pleacă de la curs știind exact cum să folosească fiecare produs atunci când viața unui animal depinde de el.
-Există diferențe majore între acordarea primului ajutor la pisici vs. câini?-Există, bineînțeles, particularități de la o specie la alta, iar acestea sunt abordate în cadrul cursului. Totuși, noi nu ne limităm la câini și pisici. Cursul este gândit pentru toate speciile, deoarece urgențele nu aleg animalul. Punem accent pe principiile corecte ale acordării primului ajutor, adaptate fiecărei situații, astfel încât participanții să poată interveni responsabil, indiferent de animalul aflat în fața lor.
„Cursul pune accent pe înțelegerea comportamentului animalelor”
-Cât de diferit este față de primul ajutor pentru oameni?-Mai apropiat decât își imaginează majoritatea oamenilor. Multe dintre principiile de bază sunt aceleași: evaluarea situației, siguranța salvatorului, resuscitarea, oprirea hemoragiilor sau stabilizarea victimei. Diferența este că animalul nu îți poate spune ce simte, iar tu trebuie să îi interpretezi comportamentul, limbajul corporal și semnele clinice. Tocmai de aceea, pe lângă partea medicală, cursul pune un accent important și pe înțelegerea comportamentului animalelor și pe modul corect de interacțiune cu acestea.
-Ce faci dacă animalul este agresiv din cauza durerii?-Primul lucru este să nu uiți că durerea poate schimba complet comportamentul unui animal. Chiar și cel mai blând animal poate deveni agresiv atunci când suferă. De aceea, siguranța salvatorului este întotdeauna pe primul loc.
În cadrul cursului îi învățăm pe participanți cum să citească limbajul corporal al animalului, cum să se apropie corect de acesta, când este sigur să intervină și când este mai bine să solicite ajutor specializat. Uneori, cea mai bună decizie nu este să acționezi imediat, ci să eviți să agravezi situația și să protejezi atât animalul, cât și persoana care încearcă să îl salveze.
-Cum gestionați emoțional astfel de cazuri?-Nu cred că te obișnuiești vreodată cu suferința. Fiecare dintre noi a fost expus unor situații extrem de dificile. Cosmin Precup, ca paramedic, a intervenit în numeroase accidente și urgențe medicale în care s-a confruntat cu tragedii umane. Dr. Costin Badea gestionează zilnic urgențe veterinare și luptă pentru viața animalelor aflate în stare critică, iar eu m-am confruntat, de-a lungul anilor, cu sute de cazuri de animale abandonate, traumatizate sau grav rănite.
Înveți, însă, că în timpul unei intervenții emoțiile trebuie puse pentru câteva minute pe plan secund. Animalul are nevoie de un om calm, care gândește limpede și acționează corect. Emoțiile își au locul lor, dar după ce urgența s-a încheiat.
Poate tocmai de aceea, în cadrul cursului vorbim și despre gestionarea stresului și a emoțiilor. Credem că un salvator bun nu este cel care nu simte, ci cel care reușește să își păstreze calmul atunci când fiecare secundă contează.
-Care sunt cele mai frecvente cazuri?-Din păcate, cele mai frecvente sunt accidentele rutiere, intoxicațiile și otrăvirile, plăgile provocate în urma luptelor dintre animale, fracturile, hemoragiile, arsurile și animalele aflate în șoc sau epuizare. Întâlnim frecvent și animale prinse în garduri, sârme sau alte obstacole, precum și pui abandonați care necesită o intervenție rapidă.
„Educația este ceva mai bună formă de prevenție”
-Ați încercat să colaborați cu școli sau instituții publice?-Da, iar acest lucru este foarte important pentru noi. Avem deja proiecte stabilite și contracte semnate cu instituții, urmând să stabilim perioadele de implementare. Din păcate, astfel de inițiative necesită timp, coordonare și resurse financiare, iar fiecare dintre noi își desfășoară, în paralel, activitatea profesională.
Ne dorim ca educația privind acordarea primului ajutor pentru animale să ajungă cât mai aproape de comunitate, inclusiv în școli, instituții și alte medii în care astfel de cunoștințe pot face diferența. Considerăm că educația este cea mai bună formă de prevenție, iar cu cât oamenii învață mai devreme cum să reacționeze corect, cu atât cresc șansele de a salva vieți. Cu cât mai mulți oameni știu cum să acorde corect primul ajutor și, mai ales, înțeleg limitele acestuia, cu atât mai multe vieți pot fi salvate și cu atât mai puține greșeli pot fi evitate.
-Credeți că ar trebui să existe cursuri obligatorii pentru deținătorii de animale?-Nu cred că ar trebui să fie obligatorii pentru toți deținătorii de animale. În schimb, consider că o astfel de pregătire ar trebui încurajată și chiar recomandată tuturor celor care interacționează frecvent cu animale sau intervin în acțiuni de salvare.
Din păcate, ne lovim aproape zilnic de situații în care animalele ajung la medic în stare mai gravă din cauza unor intervenții făcute cu cele mai bune intenții, dar fără cunoștințele necesare. Vedem administrări de medicamente „după ureche", tratamente recomandate pe rețelele de socializare sau preluate de la alte animale, ceea ce poate duce nu doar la agravarea cazului, ci și la apariția rezistenței la anumite tratamente.
Poate doar faptul că ne-am dorit ca acest proiect să fie o experiență, nu doar un curs. Lucrăm cu grupe restrânse, de minimum 15 și maximum 20 de participanți, tocmai pentru că fiecare persoană să poată interacționa cu trainerii, să pună întrebări și să participe activ. Cursul durează aproximativ 3 ore, timp în care îmbinăm partea practică cu exemple reale și discuții interactive.
La fiecare ediție avem și câte un invitat surpriză dintr-un domeniu complementar, care vine să completeze informațiile prezentate. Poate fi un specialist din zona juridică, psihologică sau din alte domenii relevante, astfel încât participanții să înțeleagă o urgență din mai multe perspective, nu doar din cea medicală.
Ne-am dorit ca experiența să fie cât mai apropiată de realitate, astfel că, acolo unde este posibil și sigur pentru ele, unele dintre pisicile Refugiului Felinelor vor fi alături de noi în timpul cursului. Credem că interacțiunea directă cu animalele completează perfect partea teoretică și îi ajută pe participanți să înțeleagă mai bine comportamentul acestora. Nu este cursul clasic în care vii, privești o prezentare și pleci acasă. Punem accent pe dialog, demonstrații practice, exerciții și răspunsuri la situații reale.
Ne dorim să construim o comunitate de oameni pregătiți să acționeze responsabil. Dacă, în urma unui singur curs, un singur animal va avea o șansă în plus la viață, atunci înseamnă că ne-am atins scopul.
