În anul 1859, un transport format din doar 24 de iepuri, aduși din Anglia pentru vânătorile organizate de Thomas Austin, un proprietar de terenuri din statul Victoria, a declanșat una dintre cele mai ample invazii biologice din lume. În doar câteva decenii, acești iepuri s-au înmulțit exponențial, ocupând până la 70% din suprafața Australie.
Deși iepuri domestici și sălbatici fuseseră introduși anterior în Australia încă din 1788 prin numeroase importuri, niciunul dintre acestea nu a generat o expansiune atât de rapidă și extinsă. Studiile genetice recente arată că populația invazivă își are rădăcinile în doar acest transport din 1859, care includea atât iepuri domestici, cât și sălbatici din sud-vestul Angliei.
Mixul genetic determinat de prezența iepurilor sălbatici le-a conferit acestora un avantaj major în adaptarea la mediul australian, față de exemplarele domestice, mai puțin rezistente, explică cercetătorii. Această combinație a permis o supraviețuire și o reproducere rapidă, alimentând invazia biologică.
Extinderea populației a fost remarcabil de rapidă. Până în 1880, iepurii au traversat fluviul Murray și s-au extins în New South Wales, ajungând în 1886 în Queensland, iar până în 1894 au cucerit și Australia de Vest. Institutul național de cercetare CSIRO consideră această răspândire drept cea mai rapidă invazie cunoscută a unui mamifer la nivel global.
Pentru comparație, răspândirea iepurilor în Marea Britanie a durat aproximativ 700 de ani, în timp ce în Australia, într-un teritoriu de aproape 25 de ori mai mare, procesul s-a desfășurat în decenii. În contextul ploilor abundente și al scăderii activităților umane post-Al Doilea Război Mondial, această expansiune a ajuns la un prag critic.
În 1950, estimările CSIRO indicau o populație de aproximativ 600 de milioane de iepuri pe continentul australian. Această situație a provocat pagube colosale în agricultură și ecosisteme naturale, fiind impuse măsuri drastice precum construirea de garduri întinse pe mii de kilometri și utilizarea unor virusuri specifice pentru a controla numărul lor.
Astfel, problema iepurilor invazivi din Australia rămâne un subiect de actualitate și astăzi, la mai bine de 160 de ani de la acel prim transport care a schimbat complet fauna continentului.
