Un grup format din patru cercetători români, membri ai universităților din București și Bishop’s University, a publicat în 2024 un articol în Journal of the Knowledge Economy intitulat „The Perception of Economic Growth and the Romanian «Mioritic Syndrome»”. Această lucrare analizează felul în care românii percep evoluția economică și propria lor stare de bunăstare în perioada postcomunistă, folosind datele din sondajele „Life in Transition Survey” realizate de Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare în anii 2006, 2010 și 2016.
Autorii investighează două aspecte principale: dacă percepțiile privind economia se diferențiază între nivelul individual și cel național și cum s-au schimbat aceste percepții în timp. Studiul arată că, deși România a înregistrat o creștere economică semnificativă în ultimele trei decenii, percepția majorității populației este mai degrabă negativă în ceea ce privește starea economiei naționale.
Astfel, oamenii consideră că situația lor personală s-a îmbunătățit, în timp ce evaluarea economiei naționale oscilează între stagnare și declin. Fenomenul este asemănător „paradoxului Easterlin”, observat și în alte țări din Estul Europei, unde avansul economic nu corelează neapărat cu creșterea satisfacției personale.
Pentru a explica această discrepanță, cercetătorii se sprijină pe concepte din psihologia socială și economia comportamentală, precum contagiunea socială – propagarea percepțiilor negative la nivel colectiv, care devin norme culturale. În plus, lipsa de încredere în instituții și percepția extinsă a corupției accentuează tendința de a evalua negativ economia țării.
De asemenea, rolul mass-mediei și comunicării instituționale este menționat ca un factor ce amplifică aceste percepții pesimiste, prin accentul pus pe crize, fraude și instabilitate. Moștenirea perioadei comuniste adaugă un strat suplimentar prin promovarea scepticismului față de datele oficiale și instituțiile publice.
Acest ansamblu de factori culturali și sociologici a fost denumit „Sindromul Mioritic”, ilustrând un fatalism puternic înrădăcinat în spiritul colectiv românesc. Deși bunăstarea individuală pare să se îmbunătățească, existența unei percepții negative privind economia generală persistă, alimentată atât de factorii interni, cât și de comparațiile geografice și istorice.
În plus, diferențele regionale subliniază importanța contextului spațial în analiza economiilor: situația din zone mai puțin dezvoltate, precum Vaslui sau sudul Olteniei, este diferită de cea din centrele economice ale țării, cum ar fi București sau Cluj-Napoca, fapt care complică și mai mult percepția generală asupra progresului economic.
Astfel, acest studiu oferă o perspectivă complexă asupra modului în care românii percep schimbările economice, relevând un decalaj semnificativ între realitatea obiectivă și evaluarea subiectivă, influențată de factori culturali, istorici și sociali.
