Termenul „zgomot alimentar” (Food Noise) descrie gândurile repetitive și apăsătoare legate de mâncare, care pot afecta negativ viața socială, mentală și fizică a unei persoane. Acest concept a fost definit științific în anul 2025, în revista Nutrition & Diabetes, iar specialiștii îl consideră un factor semnificativ în eșecul multor diete, indiferent de voința individuală.
Zgomotul alimentar nu trebuie confundat cu foamea fiziologică sau cu lăcomia. El reprezintă o formă de ruminare cognitivă focalizată pe mâncare, cu o frecvență și intensitate disproporționate. Creierul procesează constant semnalele alimentare — de la vedere sau miros, până la amintiri și anticipări legate de hrană — ceea ce poate perturba concentrarea, performanța la locul de muncă, relațiile sociale și, în cele din urmă, calitatea vieții.
Un studiu realizat de Novo Nordisk arată că 8 din 10 români se gândesc mereu la mâncare, iar doar 9% înțeleg ce determină această situație. Pe această temă, am discutat cu dr. Daniela Stegaru, medic primar Diabet, Nutriție și Boli Metabolice.
Diferența dintre foamea reală și „zgomotul alimentar”
Dr. Stegaru explică faptul că foamea fiziologică semnalează necesitatea de energie a organismului, descrisă printr-un sentiment progresiv care se reduce după consumul de alimente. În schimb, „zgomotul alimentar” se manifestă prin gânduri constante despre mâncare, chiar și în absența senzației reale de foame. Pacienții pot observa că, aproape imediat după o masă, deja își imaginează ce vor mânca în continuare, ceea ce poate duce la oboseală mentală și pierdere de timp importantă.
Este esențial să subliniem că acest fenomen nu reflectă lipsa de voință a persoanei și nici o simplă poftă exagerată. Obesitatea, o boală cronică, poate include astfel de simptome, așa cum alte afecțiuni medicale prezintă manifestări specifice.
Factorii care alimentează „zgomotul alimentar”
Relația cu mâncarea este rezultatul unui cumul de factori biologici, psihologici și de mediu, explică medicul. Dietele restrictive repetate pot determina o adaptare metabolică care crește senzația de foame, scade consumul energetic și amplifică gândurile despre mâncare, explicând astfel recâștigarea în greutate după slăbire.
În plus, stresul, oboseala, somnul insuficient, factorii emoționali și eventualele deficiențe nutriționale pot influența apetitul și modul în care ne raportăm la mâncare. Astfel, înainte de a eticheta aceste gânduri ca „simple capricii ale minții”, este necesară o evaluare complexă a fiecărui pacient.
În practica sa, dr. Stegaru menționează că departe de a se concentra doar pe numărul de pe cântar, consultul medical cuprinde o discuție amplă despre istoricul fluctuațiilor ponderale, obiceiurile alimentare, calitatea somnului, nivelul stresului, precum și investigații suplimentare pentru identificarea cauzelor medicale care pot contribui la acest fenomen.
Abordarea multidisciplinară – cheia unui tratament de succes
Dată fiind natura complexă a „zgomotului alimentar” și a obezității, dr. Stegaru recomandă o abordare multidisciplinară, care să includă nutriționiști, psihologi și alți specialiști. Această strategie integrată este esențială pentru crearea unui plan personalizat, adaptat nevoilor și particularităților fiecărui pacient.
Obiectivul final nu este ca pacienții să se lupte constant cu senzația de foame sau cu gândurile obsesive despre mâncare, ci ca acele gânduri să nu le mai controleze viața, redându-le astfel libertatea și echilibrul psihic.
