Primul an de mandat al președintelui Nicușor Dan a fost marcat de o creștere semnificativă a sentimentului de nesiguranță în rândul populației. România se confruntă în prezent cu o stare de dezechilibru la nivel instituțional, în care singurele structuri ce par să funcționeze fără obstacole sunt cele influențate de rețele externe rusești.
Președintele pare copleșit de complexitatea crizelor actuale, adoptând un rol predominant pasiv. Aceasta este ilustrată de declarația sa referitoare la numirile din Justiție, când a afirmat că deține mai multe informații decât publicul, însă rămâne neclar cine îi prelucrează și interpretază aceste date pentru a oferi soluții viabile.
În ciuda așteptărilor societății civile și ale alegătorilor care l-au susținut, deciziile luate până acum contravin recomandărilor importante și nu reușesc să răspundă provocărilor reale cu care se confruntă țara. Astfel, președintele este perceput ca fiind într-o situație vulnerabilă, cu riscul de a conduce România într-un impas grav.
În prezent, România se situează fără un prim-ministru stabil și fără conducători la principalele servicii de informații și la vârful Statului Major al Apărării. Deși generalul Gheorghiță Vlad ocupă în continuare funcția de șef al Statului Major, capacitatea sa decizională este afectată de un dosar penal deschis de DNA, ceea ce subminează autoritatea și încrederea în segmentul militar.
Este greu de imaginat că structurile de informații nu au fost la curent cu situația juridică a generalului Vlad și că președintele nu a fost informat despre această problemă delicată, dat fiind rolul său esențial în siguranța națională. Acțiunile care ar fi trebuit întreprinse pentru înlăturarea generalului din funcție au fost amânate, expunând astfel Armata României la imaginea unui scandal cu efecte negative.
În contextul unui război la granița de est și a unei intensificări fără precedent a tensiunilor cu Rusia, România se află într-un moment critic în care șeful statului nu a oferit o reacție fermă și clară care să apere moral și practic forțele armate. Această lipsă de reacție agravează percepția publică asupra vulnerabilității naționale și ridică semne de întrebare privind capacitatea autorităților de a proteja cetățenii.
