Ciprian Ulieru este unul dintre puținii câmpineni care încă resimte efectele exproprierilor inițiate în perioada comunistă, când casele tradiționale au fost demolate pentru a face loc blocurilor muncitorești. La 37 de ani de la Revoluție, el nu și-a primit încă despăgubirile pentru imobilul pierdut, dosarul său fiind în continuare gestionat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (ANRP).
După un lung proces de 16 ani, Ciprian a reușit să recupereze doar o suprafață de aproximativ 90 de metri pătrați din terenul inițial, unde a construit un spațiu comercial ce reprezintă acum principala sursă de venit a familiei sale. În vara acestui an, fără o notificare oficială, a aflat din presă că Primăria și Consiliul Local Câmpina intenționează să-l exproprieze pentru a amenaja un parc. Aceasta amenință să îl lase fără ultimul său teren și mijloacele de trai.
„Toată viața mea a fost un proces cu statul. Dacă se întâmplă această nouă expropriere, voi începe din nou o luptă în instanțe, care se poate întinde pe mulți ani”, a declarat Ciprian Ulieru.
O situație similară trăiește și vecinul său, Adrian Bordei, a cărui locuință și sediul firmei sunt vizate de același proiect al Primăriei. El trăiește alături de mama sa într-o casă datând din anii ’70 și a aflat tot din presă că terenul său va fi expropriat pentru realizarea parcului.
„Ești aruncat la gunoi, tu și întreaga ta familie, cu toată munca ta, fără să intereseze pe nimeni soarta ta”, a spus Adrian Bordei cu amărăciune.
Miza reală a exproprierilor: blocul-turn abandonat
Departe de a fi un simplu proiect de parc, exproprierile ascund un interes imobiliar major. În centrul orașului Câmpina se află o construcție controversată: un bloc-turn din beton armat, autorizat încă din anii ’90, dar extins ilegal până la opt etaje și abandonat de aproape 30 de ani. Această construcție a devenit subiectul unor dispute legale intense privind demolarea, dar și o problemă publică recunoscută.
Primăria încearcă fie să creeze baza legală pentru demolarea sau reabilitarea clădirii, fie să mărească valoarea terenului prin amenajarea unui parc în apropiere. Astfel, persoanele precum Ciprian Ulieru și Adrian Bordei, care dețin terenuri mici, dar situate strategic lângă această structură, sunt forțați să își cedeze proprietățile pentru a facilita acest demers imobiliar.
Realitatea dezvăluie că prețul pentru cosmetizarea sau valorificarea acestui eșec imobiliar este plătit de cetățenii de rând, care se văd amenințați cu pierderea ultimelor lor proprietăți și mijloacele de trai.
