Un raport recent privind eficiența economică a administrațiilor locale din România evidențiază o situație neașteptată: dimensiunea populației nu determină neapărat veniturile unei localități. Se remarcă faptul că unele comune sau sate mici reușesc să obțină venituri pe cap de locuitor net superioare celor ale unor municipii mari.
Comuna Frecăței, situată în județul Brăila, se află în fruntea acestui clasament, cu venituri proprii de peste 13.600 de lei pe cap de locuitor, depășind astfel performanțe ale orașelor importante din țară. Următoarele poziții sunt ocupate de Sfântu Gheorghe din Tulcea, cu peste 10.600 de lei, și Jucu din Cluj, care depășește pragul de 10.200 de lei pe cap de locuitor.
Aceste localități prosperă datorită unor factori comuni: valorificarea resurselor naturale, dezvoltarea turismului, atragerea de investitori importanți prin parcuri industriale și avantajul poziției geografice în proximitatea unor centre urbane majore. De asemenea, localități din apropierea marilor orașe, cum ar fi Ghimbav (lângă Brașov) sau Otopeni (lângă București), beneficiind de sediile unor companii mari, raportează venituri de circa 9.000 de lei pe cap de locuitor.
Pe de altă parte, raportul semnalează comunități unde veniturile locale sunt extrem de reduse. Un exemplu este comuna Bărbulești din Ialomița, cu doar 150 de lei veniturile proprii anuale per locuitor. Situații similare se întâlnesc în Slobozia Bradului (Vrancea) și Lipovu (Dolj), unde veniturile proprii pe persoană nu depășesc 270 de lei.
Aceste discrepanțe fiscale se datorează în principal menținerii taxelor locale la cote foarte scăzute, dificultăților în evaluarea și impozitarea adecvată a proprietăților, precum și unei dependențe aproape totale de transferurile financiare centralizate.
Două realități financiare în administrațiile locale din România
Astfel, administrațiile locale din România se împart în două categorii distincte. Pe de o parte, municipii precum Oradea, Cluj-Napoca sau Alba Iulia reușesc să-și acopere peste 68% din buget din surse proprii. Această autonomie financiară le oferă posibilitatea de a prioritiza proiectele locale și de a atrage rapid fonduri europene pentru investiții.
Pe de altă parte, numeroase localități din zonele Moldovei, Olteniei și sudul Munteniei au cheltuieli curente finanțate în proporție de sub 20% din veniturile proprii. Aceste comunități, aflate în stare de subdezvoltare, depind în mare măsură de deciziile politice centrale pentru a-și asigura funcționarea și continuarea activității.
