China și-a consolidat poziția globală prin acumularea masivă de rezerve strategice de alimente, petrol și metale rare, devenind un actor cu o influență puternică asupra pieței mondiale. Potrivit cotidianului german Frankfurter Allgemeine Zeitung, țara deține în prezent aproximativ două treimi din rezervele mondiale de porumb, jumătate din cele de grâu și o treime din stocurile de soia, cantități care pot asigura hrana populației timp de mai bine de un an în situații de criză.
În estul Chinei, în portul Dongying, sunt construite rezervoare uriașe de petrol, parte din strategia extinsă a Beijingului de a stoca resurse strategice pe întreg teritoriul țării. Această politică a început încă din anii 2000, când guvernul chinez a început să acumuleze resurse esențiale, punând accent nu doar pe securitatea internă, ci și pe crearea unei dependențe globale față de China.
Pe lângă alimente și energie, China controlează și materiile prime critice, cum ar fi pământurile rare, indispensabile în producția tehnologiilor avansate sau a echipamentelor militare. Această strategie este percepută drept un instrument geopolitic, prin care China își afirmă puterea la nivel internațional, conform unui raport al Institutului Montaigne.
Strategia dublă a Chinei
Modelul chinez diferă semnificativ de strategiile țărilor occidentale, fiind bazat pe „dublă circulație”. Astfel, pe de o parte, China reduce dependențele externe, iar pe de altă parte, crește dependența altor țări față de economia sa. Președintele Xi Jinping a subliniat această direcție în 2020, afirmând că China trebuie să-și extindă rolul de lider în industriile avansate și să sporească influența în lanțurile industriale globale.
Rezultatul este apariția a două sisteme tehnologice rivale, conduse separat de China și Statele Unite, o diviziune ce amintește de epoca Războiului Rece. Statele europene se confruntă astfel cu o dilemă geopolitică dificilă, având în vedere dependența tot mai evidentă de resursele și produsele chineze.
Jens Eskelund, președintele Camerei de Comerț a UE în China, a comentat ironic că Europa nu mai știe dacă ar putea produce pastă de dinți fără China, evidențiind vulnerabilitatea economică a continentului. De asemenea, în ultimii cinci ani, Beijingul a crescut semnificativ utilizarea controalelor la export, transformând acest instrument într-o pârghie politică.
Liderii europeni au semnalat deja riscurile acestei dependențe, avertizând că aceasta poate genera „daune fără precedent” pentru economiile din Uniunea Europeană.
