China își întărește poziția strategică globală prin acumularea masivă a rezervelor de alimente și energie, ceea ce generează o dependență tot mai mare a altor state față de resursele sale. Potrivit unui raport al cotidianului german Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ), Beijingul controlează două treimi din rezervele mondiale de porumb, jumătate din cele de grâu și o treime din stocurile de soia, rezerve suficiente pentru a asigura hrana populației pe termen lung în situații de criză.
În paralel cu rezervele alimentare, China a dezvoltat extensive depozite strategice de petrol, vizibile în portul Dongying, precum și un monopol semnificativ asupra materiilor prime critice, cum ar fi pământurile rare și metalele esențiale pentru industria tehnologică și militară. Această strategie vizează nu doar securitatea națională, ci și utilizarea acestor resurse ca levier în relațiile geopolitice, arată un raport al Institutului Montaigne.
Diferențele dintre metodele Chinei și abordările occidentală sunt fundamentale. Beijingul aplică o strategie de “dublă circulație”, reducând dependența internă și sporind totodată dependența altor economii față de China. Președintele Xi Jinping a reiterat în 2020 necesitatea ca țara să consolideze rolul de lider mondial în industriile de vârf și să creeze un sistem industrial global dependent de China.
Această strategie a condus la o separare tehnologică profundă, similară celor din perioada Războiului Rece, cu două blocuri distincte conduse de China și Statele Unite. În acest context, Europa se confruntă cu o alegere dificilă între cele două superputeri economice, dat fiind că împreună reprezintă jumătate din PIB-ul mondial. Dependența europeană de produsele și materiile prime chineze devine tot mai evidentă, iar liderii UE au avertizat că această situație ar putea avea consecințe economice grave, denumite chiar “daune fără precedent.”
În ultimii ani, China a folosit controalele la export ca instrument politic activ, fiind al treilea exportator mondial ce a înăsprit aceste măsuri. Președintele Camerei de Comerț a UE în China, Jens Eskelund, a subliniat importanța acestei dependențe, afirmând cu umor că nici măcar nu se știe dacă Europa poate produce „pastă de dinți fără China”.
