Un grup de sociologi români – Alina Pop, Ionuț Anghel și Filip Alexandrescu – a realizat recent o cercetare consacrată electoratului partidului populist AUR, intitulată „Suveranismul în România, De ce votează oamenii cu politicienii extremiști”, apărută la Editura Humanitas. Studiul evidențiază două direcții esențiale ale suveranismului populist asociat acestui partid.
Prima dimensiune are o componentă culturală, în care susținătorii militează pentru protejarea identității naționale, a tradițiilor și a religiei împotriva influențelor străine. A doua dimensiune este economică, exprimând nevoia de protejare a pieței interne, locurilor de muncă și a resurselor naționale față de efectele globalizării și competiției internaționale.
Într-un interviu acordat Libertatea, autorii au explicat caracteristicile generale ale alegătorilor liderilor suveraniști, precum George Simion și Călin Georgescu. Societatea din care provin majoritatea votanților lor este marcată de orașe mici sau localități rurale, unde locurile de muncă bine plătite lipsesc. Aceștia activează în sectoare care necesită calificare redusă sau medie și, în general, nu au atins un nivel ridicat de reușită profesională sau financiară.
Filip Alexandrescu subliniază că aceste persoane nu au resimțit amenințări concrete la adresa libertății sau bunăstării lor în eventualitatea în care liderii suveraniști ar ajunge la putere, ci, dimpotrivă, au perceput o șansă de câștig. Nemulțumirile lor provin din accesul limitat la oportunități economice și mobilitate socială, într-un context în care infrastructura esențială – școli, străzi, spitale – rămâne deficitară în zonele în care trăiesc. Acești alegători observă contrastul dintre viața lor și bogăția crescândă a vecinilor din orașele mai dezvoltate, care se apropie tot mai mult de nivelul occidental.
Definirea suveranismului populist
Alina Pop explică faptul că suveranismul, așa cum este abordat în cartea lor, este în primul rând o etichetă politică preluată recent de anumite partide din România, în ton cu tendințele europene. Aceasta nu este o doctrină rigidă, ci un curent care a început să capete o mai mare vizibilitate în literatura de științe politice.
Suveranismul populist se articulează în jurul ideii de „recuperare a controlului“ și a promovării suveranității naționale în fața globalizării. Politicienii care susțin această viziune critică frecvent Uniunea Europeană și acordurile internaționale, pe care le acuză că diluează suveranitatea națională și că servesc interesele unor „elite globale“ izolate de nevoile oamenilor obișnuiți.
Dimensiunea culturală a acestui curent susține protejarea identității naționale, a tradițiilor și a religiei, considerând că acestea sunt amenințate de influențe externe. Dimensiunea economică pune accent pe necesitatea ca statul să-și apere economia și forța de muncă locală de efectele adverse ale piețelor internaționale și globalizării.
În ambele cazuri, discursul suveranist pune responsabilitatea problemelor sociale pe seama unor elite globale și a deciziilor luate în afara controlului național.
