Cercetătorii de la Universitatea Boston au analizat evoluția sănătății persoanelor care au depășit vârsta de 100 de ani începând din 1994. Conform concluziilor publicate în ScienceDaily, centenarii nu îmbătrânesc mai lent decât restul populației, ci amână cu 15-20 de ani apariția bolilor cronice, evidențiind astfel o „reziliență biologică” aparte.
Cel mai amplu studiu dedicat centenarilor
Proiectul New England Centenarian, desfășurat la Universitatea din Boston, este până acum cea mai extinsă cercetare de acest tip, cu o durată de peste trei decenii. Datele colectate dezmint ideea populară conform căreia oamenii care trăiesc peste 100 de ani se confruntă cu un proces de îmbătrânire mult mai lent decât restul populației.
Principala diferență constă în capacitatea acestor persoane de a întârzia manifestarea bolilor cronice majore, precum cancerul și afecțiunile cardiovasculare, cu circa 15-20 de ani față de media populației. În cazuri excepționale, la cei care au reușit să depășească 110 ani, perioada cu dizabilități și afecțiuni este redusă la doar câțiva ani.
Demontarea mitului îmbătrânirii lente
Conform unei recenzii din 2012 publicate în Frontiers in Genetics, vechea teorie a unei îmbătrâniri lente la centenari este invalidată de rezultatele studiului. Analiza a peste 2.000 de persoane în vârstă arată că ritmul de îmbătrânire este similar cu cel al altor adulți, diferența majoră fiind întârzierea apariției complicațiilor asociate vârstei.
Tipuri de centenari și specificul sănătății lor
În 2003, Jesse Evert și echipa sa au împărțit centenarii în trei categorii: „supraviețuitorii” (43%) – cei care au avut boli cronice înainte de 80 de ani, dar au trăit cu acestea până la 100 de ani; „întârziatorii” (42%) – care au dezvoltat astfel de afecțiuni doar după 80 de ani; și „evadatorii” (15%) – care au ajuns la o sută de ani fără diagnostice care să le pună viața în pericol.
Aceste categorii arată că nu toți centenarii au parte de o sănătate impecabilă, majoritatea adaptându-se și rezistând bolilor cronice pe parcursul vieții.
Întârzierea cancerului și a altor boli cronice
Un exemplu relevant este reprezentat de cancer. Stacy Andersen, coautoră a studiului, a observat că diagnósticul de cancer apare, în medie, cu 17 ani mai târziu la centenari comparativ cu populația generală, după analiza datelor naționale americane. Această întârziere este considerată remarcabilă, având în vedere creșterea frecvenței cancerului odată cu vârsta. Modele similare sunt observate și în cazul demenței și bolilor cardiovasculare.
Conceptul de „compresie a morbidității” confirmat
Medicul James F. Fries a propus în 1980 teoria „compresiei morbidității”, potrivit căreia durata maximă a vieții este biologic limitată între 110 și 120 de ani, însă perioada cu boli cronice poate fi redusă la câțiva ani prin întârzierea debutului acestora. Studiul de la Boston confirmă că supercentenarii trăiesc ultimele etape ale vieții cu afecțiuni într-un interval scurt, de aproximativ 5 ani, comparativ cu o medie de 9 ani pentru cei care nu depășesc 105 ani.
Implicațiile pentru sănătatea populației
Deși aceste rezultate nu garantează o viață de peste un secol pentru toată lumea, ele subliniază importanța prevenirii bolilor cronice pentru menținerea sănătății pe termen lung. Longevitatea extremă are o componentă genetică importantă, dar adoptarea unor obiceiuri sănătoase, cum ar fi o alimentație echilibrată, exercițiile fizice regulate și menținerea relațiilor sociale puternice contribuie semnificativ la calitatea vieții pe termen lung.
