Expresia veche, „Jefuiește-l pe Petru ca să-l plătești pe Pavel”, încă face valuri în mediul de afaceri, reflectând o realitate economică actuală. Pe scurt, aceasta descrie situația în care rezolvarea unei probleme este acompaniată de apariția alteia, echivalente sau chiar mai grave, fără rezultate finale pozitive – o redistribuire ineficientă și chiar absurdă a resurselor.
Din punct de vedere economic, „Petru” simbolizează cetățenii României, mediul de afaceri și, în final, statul. „Pavel” reprezintă diverse categorii ce profită de pe urma unor practici discutabile: evazioniștii, companiile apropiate politic care câștigă licitații publice și, în special, capitalurile speculative denumite „vagaboande”.
În numeroase analize anterioare, am semnalat impactul nefavorabil al acestor capitaluri speculative asupra stabilității economice interne. Banca Națională a României (BNR), prin deciziile sale, a susținut mai mult interesele acestor capitaluri, în detrimentul economiei naționale.
Un exemplu clar îl reprezintă intervențiile BNR pentru menținerea cursului euro-leu la un nivel artificial de 5 lei pentru un euro. Această intervenție a costat rezerva valutară a țării aproape 15 miliarde de euro în ultimul an și jumătate, în special în contextul incertitudinilor politice generate de alegerile prezidențiale din 2025. Scopul declarat a fost stabilitatea cursului, însă efectele au fost atât menținerea unor dobânzi excesiv de mari pentru mediul real (populație, firme, stat), cât și favorizarea capitalurilor speculative ce profitau în condiții favorabile.
Capitalurile speculative au funcționat astfel: împrumutau bani ieftini de pe piețele externe, în contextul unor rate de 1-2% pe an, pentru a-i plasa în România, unde dobânzile erau mult mai mari, de peste 7%. Această situație le-a permis să realizeze profituri considerabile fără riscuri majore, deoarece cursul de schimb era garantat artificial de BNR.
Când capitalurile speculative au ales să se retragă, nepenalizate, BNR a permis devalorizarea leului, ceea ce a afectat direct economisirea internă – randamentele reale au scăzut din cauza inflației crescute, iar economiile românilor au început să se erodeze.
Dezechilibrele macroeconomice cu care se confruntă România nu sunt accidente recente, ci rezultatul unei politici lente și constante, în care influența și deciziile guvernamentale, dar și cele ale BNR, au dus la un deficit bugetar ridicat (aproape 9% din PIB în 2024) și la creșterea costurilor datoriei publice.
În paralel, semnele de slăbiciune ale economiei au fost vizibile în retragerea unor investitori importanți și în intensificarea presiunilor inflaționiste, ceea ce afectează foarte grav stabilitatea financiară a țării.
Astfel, inflația în creștere și ratele mari ale dobânzilor reprezintă o adevărată “jefuire” a cetățenilor și a economiei reale („Petru”), în timp ce beneficiarii direcți ai acestor politici sunt capitalurile speculative („Pavel”). Este o realitate evidentă în 2026, care impune o reevaluare urgentă și profundă a măsurilor monetare și fiscale ale României.
