Închiderea Strâmtorii Ormuz de către Iran influențează în mod semnificativ prețurile pentru mașinile electrice și alte produse, cum ar fi sucurile ambalate în doze de aluminiu, reflectând un efect de domino asupra lanțurilor globale de aprovizionare, relatează Reuters.
Pe măsură ce blocajul continuă pentru transporturile maritime care utilizează această rută crucială, efectele negative asupra economiei mondiale devin tot mai evidente. Prețurile combustibililor rafinați, precum benzina și motorina, au crescut, generând o inflatie la nivel global. În acest context, vehiculele electrice, văzute ca o alternativă verde pentru reducerea dependenței de hidrocarburi, resimt indirect impactul crizei.
Un element vital pentru producția bateriilor electrice este acidul sulfuric, esențial în procesul de extracție a metalelor critice precum nichelul și litiul. Aceste metale sunt extrase din minereuri din țări precum Indonezia și Australia, cei mai importanți producători la nivel global. Acidul sulfuric este folosit pentru a separa aceste metale din minereu, fiind un component crucial în lanțul de aprovizionare.
Înainte de escaladarea conflictului și unilateralitatea Iranului privind Strâmtoarea Ormuz, aproape jumătate din cantitatea de sulful transportată maritimp trecea pe aici, în special către țările asiatice. Sulful este un derivat al producerii de țiței și gaze, iar țările arabe din Orientul Mijlociu, precum Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită, sunt furnizori principali de materii prime pentru producția de acid sulfuric.
De la începutul crizei, volumele de sulful transportate pe mare au scăzut dramatic. Datele de la analiștii Kpler indică o reducere de la o medie lunară de 1,27 milioane de tone înainte de criză, la doar câteva zeci de mii de tone în lunile recente. Acest declin major a dus la creșterea semnificativă a prețului sulfului, ajungând la aproximativ 880 de dolari pe tonă, ceea ce reprezintă o majorare de 50% față de perioada anterioară conflictului.
Cresterea prețului sulfului se traduce direct într-o scumpire a acidului sulfuric, complicând procesele companiilor minereiere specializate în nichel, cupru și litiu. Această situație poate forța unele firme să reducă producția dacă accesul la acid sulfuric rămâne limitat. Industria minieră din Indonezia și Australia, precum și producătorii chinezi de vehicule electrice și baterii, sunt printre cei mai afectați, deoarece depind de materiile prime extrase cu ajutorul acestui compus chimic.
Deși există alternative pentru prelucrarea metalelor fără acid sulfuric, acestea sunt mai puțin eficiente sau nu permit obținerea unor metale de calitate necesare pentru baterii performante. În plus, metodele alternative implică un consum mai mare de energie și oferă volume mai mici de producție, ceea ce face dificilă substituirea acidului sulfuric în acest moment.
Pe termen scurt, industria nu a atins încă o situație critică, însă cu cât blocajul din Strâmtoarea Ormuz se prelungește, cu atât riscul perturbărilor majore crește. În acest context, rămâne deschisă și întrebarea privind răspunsul Beijingului față de această criză regională, având în vedere impactul semnificativ asupra aprovizionării sale cu metale esențiale pentru vehiculele electrice și bateriile de stocare.
