În cantonul Zug din Elveția, deficitul sever de locuințe sociale determină autoritățile să recurgă la soluții excepționale, cazând persoanele asistate social în hoteluri cu tarife foarte ridicate, uneori chiar în alte cantoane. Această măsură, deși necesară, implică costuri substanțiale și afectează stabilitatea beneficiarilor de ajutor social.
Un exemplu ilustrativ este cazul unei familii compuse dintr-o mamă și fiul său, relocată în urmă cu câteva luni într-un hotel din cantonul Schwyz, după ce serviciul social din Zug nu a găsit alternative de locuire accesibile. Autoritățile locale recunosc că, din cauza penuriei acute de locuințe publice, cazarea la hoteluri a devenit o practică tot mai frecventă.
În încercarea de a găsi o variantă mai stabilă, femeia a identificat un apartament cu trei camere în aceeași regiune, cu o chirie de 3.800 de euro lunar, sumă pe care serviciul social a considerat-o însă prea ridicată pentru a o finanța. Surprinzător, costul cazării la hotel ajunge lunar la 6.000 de euro, o sumă chiar mai mare decât chiria apartamentului refuzat.
Femeia a apelat la serviciul de mediere al cantonului Zug, care a intervenit pentru a clarifica situația. Bernadette Zürcher, mediatoarea cantonului, a confirmat că spitalele temporare în hoteluri sunt o consecință a lipsei locuințelor de urgență disponibile și, totodată, generează cheltuieli considerabil mai mari decât soluțiile de închiriere convenționale.
Raportul anual al serviciului de mediere evidențiază că astfel de cazuri nu sunt izolate. Dificultățile crescânde ale pieței imobiliare din Zug împing tot mai multe familii asistate social către cazarea temporară în hoteluri sau pensiuni, uneori chiar relocate în alte cantoane, ceea ce afectează semnificativ stabilitatea și siguranța acestor persoane.
Regulamentele din Zug limitează chiria maximă decontabilă pentru o gospodărie formată din două persoane la aproximativ 1.800 de euro, însă în practică serviciile sociale aplică o marjă de flexibilitate, deși insuficientă în fața prețurilor actuale.
Reprezentanții comunelor Zug, Baar și Risch confirmă dificultățile mari în identificarea de locuințe accesibile pentru asistați sociali. În anumite cazuri, aceste comunități recurg la soluții temporare precum pensiuni sau mutări în alte cantoane. Autoritățile din orașul Zug subliniază gravitatea lipsei locuințelor ieftine, o problemă care afectează în mod disproporționat persoanele vulnerabile.
În comuna Cham, de exemplu, se consideră că, deși cazării în hoteluri îi corespund costuri mai ridicate, aceasta este o măsură justificată pentru prevenirea fenomenului persoanelor fără adăpost. Totuși, toate comunele consultate recunosc că această soluție este departe de a fi una ideală, dar devine adesea singura opțiune viabilă în contextul actual al pieței imobiliare din cantonul Zug.
