Morena Marchi, angajată la Electrolux în orașul Forlì de aproape 30 de ani, a descris cu emoție și îngrijorare atmosfera post-anunțului privind concedierile colective din toate fabricile companiei din Italia. Conform mărturiei sale, vestea a fost primită cu șoc și a generat scene de haos, întrucât mulți angajați nu se așteptau la această decizie, mai ales după ce în ultima perioadă s-au făcut angajări noi și compania a solicitat efectuarea de ture suplimentare.
„Am văzut oameni în stare de panică, trăind un moment greu de imaginat. Credeam că locurile noastre de muncă sunt sigure. Ne vine să plângem, iar ceea ce trăim acum seamănă cu un coșmar mai grav decât cel din 2014”, a declarat doamna Marchi, care are 57 de ani și lucrează în secția de preasamblare a electrocasnicelor încă din perioada în care compania făcea parte din grupul Zanussi.
Angajata a subliniat că noile măsuri de disponibilizare reprezintă o lovitură puternică pentru toți salariații, fără a se cunoaște încă detalii privind criteriile de selecție, ceea ce sporește starea de incertitudine și îngrijorare. „Această decizie a venit după ce compania confirmase în luna aprilie prelungirea contractelor pentru aproape o sută de angajați temporari, ceea ce a creat o confuzie și un sentiment de trădare”, a adăugat ea.
În comparație cu criza din 2014, Morena Marchi crede că situația actuală este cu mult mai gravă, deoarece disponibilizările afectează nu doar muncitorii din producție, ci și personalul administrativ, proiectanții, depozitul și companiile externe colaboratoare, ridicând serioase semne de întrebare asupra viitorului economic al întregului ecosistem din jurul fabricii.
Potrivit angajatei, doar secțiile dedicate produselor premium par să fie protejate de aceste reduceri, însă paradoxal, compania a recunoscut că piața pentru aceste produse este cea mai mică. Din totalul de circa 850 de angajați, aproximativ 400 riscă să rămână fără loc de muncă, iar ceilalți nu au o perspectivă sigură. O problemă suplimentară o constituie desființarea departamentului de proiectare, ceea ce indică o lipsă a investițiilor viitoare și o orientare doar spre vânzarea produselor deja existente.
Primarul din Forlì a comparat impactul acestei crize cu o calamitate naturală, accentuând că zona înconjurătoare a fabricii depinde puternic de existența Electrolux, nu doar prin forța de muncă, ci și prin afacerile locale dezvoltate în jurul acesteia. Multe dintre cele aproximativ 400 de familii afectate au obligații financiare importante și copii de întreținut, ceea ce face această situație și mai gravă.
În semn de solidaritate și pentru a-și face auzită vocea, angajații planifică proteste și se pregătesc să călătorească la Roma pentru întâlnirea cu ministrul Alfredo Urso, sperând ca astfel să obțină sprijin și soluții din partea autorităților. Ei consideră că mobilizarea și presiunea publică sunt singurele șanse de a evita un dezastru social și economic mai profund pentru comunitatea lor.
