Aeroportul Ciudad Real Central din Spania, inaugurat în 2008 ca primul aeroport internațional privat al țării, a avut ambiția de a deveni un nod important de transport aerian în Europa, oferind alternativă aeroportului Barajas din Madrid.
Construit cu o investiție impresionantă de aproximativ 1,1 miliarde de euro, acesta avea o pistă de 4.100 de metri, capabilă să primească cele mai mari avioane de pasageri, inclusiv Airbus A380. De asemenea, capacitatea anuală estimată era de două milioane de pasageri, iar planurile includeau și realizarea unei conexiuni rapide cu Madrid printr-o linie de tren de mare viteză ce ar fi redus timpul de călătorie sub o oră.
Cu toate acestea, linia de tren nu a fost niciodată construită, ceea ce a devenit o piedică majoră în succesul proiectului. În plus, aeroportul nu a reușit să atragă suficiente companii aeriene, iar traficul de pasageri a rămas mult sub așteptări, uneori doar câteva zboruri săptămânale având loc.
Problemele financiare au culminat în 2012, când aeroportul a fost declarat falimentar, devenind un simbol al „aeroporturilor-fantomă” din Europa – infrastructuri costisitoare, dar neutilizate la capacitatea lor reală.
În 2015, în cadrul unei licitații judiciare, o companie chineză a oferit o sumă derizorie, doar 10.000 de euro, pentru aeroport, mult sub valoarea investiției inițiale, oferind o imagine a dezastrului financiar. Oferta a fost respinsă, iar în 2016 proprietatea a fost vândută pentru aproximativ 56 de milioane de euro, adică o zecime din sumă.
Astăzi, aeroportul este transformat într-un fel de cimitir pentru avioane, un loc unde aeronave vechi rămân abandonate, amintind de esecul unui proiect inițial ambițios. Pe plan global, un exemplu similar este „cimitirul de avioane” din deșertul de lângă Tucson, SUA, unde zeci de aparate militare sunt depozitate la marginea uitării.
