Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, cunoscută popular sub numele de Sfânta Maria Mare, este celebrată anual pe 15 august. Această zi marchează în tradiția populară și trecerea de la căldura verii către anotimpurile mai reci. De-a lungul timpului, Adormirea Maicii Domnului a devenit o sărbătoare plină de obiceiuri, tradiții și superstiții, care sunt cu grijă respectate mai ales în zonele rurale ale României.
În calendarul ortodox pentru anul 2026, Sfânta Maria este celebrată de două ori: pe 15 august, când se prăznuiește Adormirea Maicii Domnului, și pe 8 septembrie, ziua Nașterii Maicii Domnului. Ambele date au o semnificație deosebită pentru credincioși și sunt însoțite de ritualuri specifice.
Originea și semnificația sărbătorii
Adormirea Maicii Domnului nu este consemnată în Sfintele Evanghelii, ci face parte integrantă din Tradiția Bisericii. Conform acesteia, după Înălțarea Domnului, Maica Sa a mai trăit încă 11 ani, primind dezlegarea de la îngerul Gavriil privind mutarea sa din această lume. În momentul adormirii, Maica Domnului și-a cerut iertare tuturor și și-a dat sufletul. Dumnezeu însuși a coborât să îi primească sufletul, iar la acest eveniment au avut loc minuni – orbii și surzii și-au recăpătat vederea și auzul, bolnavii s-au vindecat.
Trupul Fecioarei Maria nu a rămas în mormânt, fiind ridicat la cer de Fiul ei, care a învins moartea. Această înălțare a trupului ei integru, fără corupție, reflectă continuitatea curăției şi sfinţeniei sale, așa cum a rămas și în timpul nașterii lui Iisus Hristos.
Sfinții Apostoli, reuniți de Sfântul Duh din locurile în care predicau, au venit să o conducă pe Maica Domnului pe ultimul drum. Doar Sfântul Toma a întârziat, dar a fost martorul minuni deschiderii mormântului, unde nu s-a găsit trupul, ci numai giulgiul, semn al ridicării ei la cer.
De la Ierusalim în întreaga lume ortodoxă
Adormirea Maicii Domnului este una dintre cele mai vechi sărbători dedicate Fecioarei Maria, menționată încă din secolul al V-lea, când cultul acesteia a cunoscut o amplă dezvoltare după Sinodul IV Ecumenic, ce a afirmat titlul „Născătoare de Dumnezeu”.
Locul de origine al praznicului este probabil Ierusalimul, unde, în apropierea Grădinii Ghetsimani, se află biserica și mormântul Maicii Domnului. În această biserică se află și icoana făcătoare de minuni „Ierusalimitissa”, venerată de pelerini din toate colțurile lumii.
În timpul împăratului bizantin Mauriciu (528-603), sărbătoarea a fost stabilită oficial pe 15 august și răspândită în toată lumea răsăriteană. În lumea apuseană, Papa Teodor I (642-649), originar din Ierusalim, a introdus aceeași dată pentru celebrarea Adormirii Maicii Preacurate.
Semnificația populară a sărbătorii
Adormirea Maicii Domnului este adesea numită „Paștele verii”, fiind cea mai cunoscută și importantă sărbătoare dedicată Născătoarei de Dumnezeu în această perioadă. În această zi, ortodocșii comemorează atât moartea, cât și învierea și ridicarea la cer a Maicii Domnului, reflectând misterul trecerii dintre viața pământească și cea cerească.
Pe lângă semnificațiile religioase profunde, sărbătoarea este însoțită de numeroase superstiții și obiceiuri tradiționale menite să aducă noroc, sănătate și protecție pentru întreaga familie.
