Sezonul de recoltare a fructelor din Balcani, în special în Serbia și Bosnia, a atins apogeul, însă deficitul de forță de muncă provoacă îngrijorări majore în rândul fermierilor. Chiar dacă remunerațiile pentru culegători au ajuns la niveluri record, această măsură nu a reușit să atragă suficienți lucrători pentru a garanta adunarea recoltei la timp.
Plăți atractive, dar munca dificilă nu atrage forță de muncă suficientă
În Bosnia și Herțegovina, fermierii din zona Semberija oferă zile de lucru cu salarii de până la 130 de mărci convertibile (aproximativ 66 de euro) pentru culesul prunelor. Pe lângă bani, angajatorii asigură transportul, micul dejun, pauze regulate cu gustări răcoritoare și un prânz consistent la finalul zilei. Totuși, președintele Asociației Fermierilor locale, Savo Bakajlić, subliniază că, în ciuda acestor condiții avantajoase, găsirea de muncitori calificați este o provocare majoră, deoarece tot mai puțini sunt dispuși să accepte această muncă solicitantă.
Problemele se adaugă după scăderea prețurilor la fructe și condițiile meteorologice nefavorabile, precum seceta și temperaturile extreme, care grăbesc maturarea și căderea prunelor, complicând astfel gestionarea recoltei.
Culesul zmeurii în Serbia: salarii generoase, dar muncă fizică dură
În Serbia, în plantațiile tradiționale din regiuni ca Arilje, Ivanjica și Guča, culegătorii de fructe de pădure sunt plătiți între 4.500 și 8.000 de dinari pe zi (până la aproximativ 68 de euro), cu mesele și cazarea incluse. Un sezon complet poate aduce muncitorilor peste 1.500 de euro, însă cu toate aceste stimulente, oferta de muncă rămâne insuficientă.
Pe plantațiile de afine din regiunea Srem, salariile zilnice variază între 30 și 50 de euro, dar dificultățile fizice – poziția aplecată vreme de 10-12 ore și căldura intensă – descurajează localnicii să lucreze în agricultură.
Schimbarea sistemului de plată și migrația tinerilor către alte sectoare
Din cauza neregularității performanțelor muncitorilor, fermierii au început să renunțe la salarizarea fixă pe zi în favoarea plății la kilogramul de fructe culese. Această schimbare reflectă dorința de a recompensa efortul real, dar pune presiune suplimentară pe culegători, a căror venituri devin direct proporționale cu productivitatea lor zilnică.
În paralel, tinerii din regiune preferă să lucreze în sectorul HoReCa și alte industrii de servicii, care oferă condiții de muncă mai confortabile și salarii competitive. Astfel, agricultura locală se bazează tot mai mult pe muncitori proveniți din Asia, în timp ce forța de muncă autohtonă devine tot mai rară.
