Pe 18 iulie 1976, Nadia Comăneci, gimnasta română în vârstă de doar 14 ani, a scris o pagină memorabilă în istoria Jocurilor Olimpice. La Montreal, Canada, ea a obținut primul 10 perfect acordat vreodată într-o competiție olimpică, realizând în total șapte note maxime și câștigând trei medalii de aur la ediția de vară a Olimpiadei.
Momentul istoric s-a petrecut la proba pe echipe, la paralele inegale, unde Nadia a prezentat un exercițiu caracterizat prin fluiditate, rapiditate și o aterizare impecabilă. Spre surprinderea tuturor, tabela electronică a afișat nota 1.00, ceea ce a generat confuzie în public, pentru că sistemul nu era programat să arate nota 10.00. Acest eveniment unic a fost transmis live de Cristian Țopescu, comentatorul Televiziunii Române, care a evidențiat performanța extraordinară a sportivei noastre.
Într-un interviu acordat agenției Reuters, Nadia a rememorat acele clipe: "Știam că am avut o evoluţie bună, dar nu m-am gândit că era perfectă. Nu m-am uitat la tabelă, fiindcă mă gândeam deja la exerciţiul următor. Apoi am auzit o mare agitație în sală și am văzut nota 1.00 care, de fapt, reprezenta 10.00.”
După acest prim 10, au urmat alte şase note maxime, iar Nadia a explicat secretul succesului său cu modestie: „Munca grea a făcut totul să fie ușor! Acesta este secretul meu.”
Performanţa Nadiei Comăneci i-a adus un loc special în Cartea Recordurilor, fiind prima gimnastă cu nota perfectă la Olimpiade, cea mai tânără campioană olimpică și deținând cel mai mare punctaj la individual compus. De asemenea, a fost supranumită de presa internațională „Zeița de la Montreal”.
În 1977, jurnalistul sportiv Ioan Chirilă a evidențiat în cartea sa, „Nadia”, paradoxul generat de primul 10: „Primul 10! Faimoasa lipsă de prevedere a computerului de la Montreal care nu şi-a programat nota zece. Un copil, Nadia Comăneci, l-a obligat, zâmbind, să-şi recunoască greşeala.”
