O coaliție formată din nouă țări europene membre NATO, alături de Ucraina, a demarat un proiect comun pentru crearea unui sistem de apărare antirachetă cu capacitatea de a intercepta rachete balistice, în special cele rusești, în eventualitatea unui atac. Anunțul a fost făcut luni, cu prilejul unei întâlniri a grupului denumit „Coaliția de Voință”.
Statele participante la această inițiativă sunt Danemarca, Franța, Germania, Italia, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Spania, Suedia și Ucraina. Aceste țări susțin că o soluție integrată și comună este esențială pentru apărarea eficientă a Europei împotriva amenințărilor viitoare.
„Apărarea continentului necesită o arhitectură integrată de apărare antirachetă, care să vină în completarea sistemelor deja existente, inclusiv soluțiile dezvoltate european”, au declarat semnatarii inițiativei.
Printre măsurile planificate se numără modernizarea rachetei franco-italiene SAMP-T, accelerarea producției rachetei ucrainene Freya, achiziționarea unor interceptoare suplimentare pentru bateriile americane Patriot deja desfășurate în Europa, precum și dezvoltarea unor alternative tehnologice de către sectorul de apărare al țărilor implicate. Racheta Freya, dezvoltată de compania ucraineană Fire Point, este așteptată să fie operațională până la sfârșitul acestui an.
Reprezentanții alianței au purtat discuții extinse cu peste douăsprezece companii din domeniul apărării, printre care Eurosam (producătorul SAMP-T), Leonardo, Thales, Saab și altele, pentru a sprijini accelerarea dezvoltării și producției acestor sisteme defensive.
În trecut, Ucraina intercepta aproximativ o treime din rachetele balistice rusești în timpul conflictelor, însă un atac masiv desfășurat pe data de 6 iulie a evidențiat lacune semnificative. Atunci, apărarea antirachetă ucraineană nu a reușit să doboare niciuna din cele 23 de rachete balistice Iskander-M și nici cele șase rachete supersonice Zirkon și Onyx lansate de forțele ruse. Această situație a fost recunoscută de secretarul general al NATO, Mark Rutte, care a admis insuficiența cantitativă a interceptoarelor disponibile.
