Virgil Ianțu a făcut public un mesaj în mediul online în care exprimă îngrijorarea privind comportamentul nepotrivit observat în imagini de la un banchet al elevilor de clasa a VIII-a. El a criticat dur modul în care tinerii, unii dintre ei chiar copii, au fost surprinși în ipostaze care nu corespund vârstei lor.
Totul a început odată cu un clip devenit viral, postat de tânăra cântăreață Alexandra Cotruș, cunoscută pentru muzica de petrecere. În filmare, adolescenții apar dansând pe un ritm cu un conținut explicit din punct de vedere sexual, iar fetele, unele cu vârste de sub 12 ani, imită gesturi și mișcări specifice adulților, totul fără o filtrare adecvată.
„Nu sunt adolescenți rebeli sau tineri cu experiență, sunt copii. Unduiri de șolduri și atitudini adulte la fete de nici 12 ani. Unde sunt părinții?”, a întrebat retoric Ianțu, subliniind că problema nu ține doar de genul muzical sau de dorința de distracție caracteristică vârstei.
Părinții și responsabilitatea lor în modelarea comportamentului tinerilor
Prezentatorul TV atrage atenția asupra unei tendințe tot mai întâlnite, când părinții preferă să le facă pe plac copiilor și să evite impunerea unor limite sănătoase, de teamă să nu pară „demodați” sau rigizi. „Normalizăm orice doar pentru a părea prieteni, însă astfel uităm că limitele oferă siguranță”, explică Virgil Ianțu.
El mai adaugă că această situație este rezultatul unui context social în care vârstele sunt „sărite” și în care tinerii sunt încurajați să ia parte la comportamente pentru care nu sunt încă pregătiți, direct sau indirect. „Dacă la 14-15 ani un copil cântă despre investiții emoționale pe care ar trebui să le experimenteze mult mai târziu, înseamnă că cineva i-a transmis că este în regulă să facă asta”, a spus el.
Mediul online și riscurile pentru copilărie
Virgil Ianțu evidențiază și rolul mediului digital, subliniind că, deși nu putem controla toate influențele la care sunt expuși copiii, putem decide ce validăm ca adulți. „Putem spune: «Nu aici, nu acum». Este important să păstrăm un spațiu în care copilăria să existe, pentru că odată pierdută, nu mai poate fi recuperată”, a încheiat el, formulând o întrebare dureroasă către comunitate: „Când am încetat să fim adulții responsabili din încăpere și care este prețul acestei absențe?”
