La 60 de metri adâncime în Canalul Penghu, lângă Taiwan, au fost găsite două fosile extraordinare ce aparțin homininilor denisovani, oferind o perspectivă inedită asupra evoluției acestora. Descoperirea constă într-un femur și o tibie, denumite „Penghu 2” și „Penghu 3”, ce datează de aproximativ 45.000 de ani și indică o înălțime impresionantă a acestor indivizi, de până la 190 centimetri.
Aceste schelete au fost recuperate de pescari locali și sunt păstrate în prezent la Muzeul Național de Științe Naturale din Taiwan. Ele aduc o completare semnificativă cunoștințelor noastre, care până acum se bazau în principal pe fragmente mici de mandibule și dinți provenind din Siberia, Tibet și alte părți ale Asiei de Est. Cercetătorii subliniază că aceste oase lungi și robuste schimbă imaginea corporală a denisovanilor, făcându-i să pară mult mai impunători decât s-a crezut anterior.
Fiind imposibilă extragerea ADN-ului, știința a apelat la analiza proteomică pentru identificarea fosilelor. Echipa de cercetători a extras și secvențiat mii de aminoacizi din proteinele din oase, ceea ce a permis confirmarea apartenenței speciilor la denisovani, datorită unei variante unice a proteinei colagen (COL1A2 R996K), absentă la Homo sapiens și neanderthalieni.
Modelele tridimensionale realizate pe baza fosilelor arată că „Penghu 2” avea o înălțime de circa 180 cm și o greutate estimată la 83 kg, în timp ce „Penghu 3” atingea aproape 190 cm și 91 kg. Aceste măsurători contrazic regula Bergmann, care asociază dimensiunile corporale mai mari cu mediile reci, dat fiind că Taiwanul are un climat mai temperat și cald.
Chris Stringer, cercetător la Muzeul de Istorie Naturală din Londra, evidențiază paradoxul evolutiv: „Ne-am fi așteptat ca în condiții mai calde să existe o constituție corporală mai ușoară, mai eficientă termic, însă denisovanii din Taiwan sunt mult mai corpolenți decât se anticipa”.
Pe lângă dimensiuni, femurul „Penghu 2” indică un pilastru femural puternic dezvoltat, sugerând o musculatură robustă și stil de viață activ. Aceste caracteristici oferă noi perspective asupra adaptării și modului de viață al unui grup de hominini până acum puțin înțeles.
