Fostul președinte american Donald Trump susține că Iranul este "divizat" și incapabil să acționeze coerent, în urma eșecului recentei runde de negocieri diplomatice. În timp ce oficialitățile de la Washington denunță haosul din Teheran, la suprafață regimul pare să reziste, însă o transformare profundă are loc în umbră, cu impact direct asupra politicii și securității regionale.
Conform analizelor publicate de Blick, parte a trustului Ringier, Gardienii Revoluției iranieni au instaurat un „stat militar fantomă”, preluând controlul decizional în absența vizibile a ayatollahului Mojtaba Khamenei, nominalizat drept lider suprem. Deși oficial încă deține această poziție, surse interne indică faptul că acesta ar fi izolat și chiar posibil rănit, înlocuit tacit de un consiliu de generali veterani care configurează noua strategie geopolitică a Iranului.
Ayatollahul Mojtaba Khamenei se face tot mai discret - la peste șase săptămâni de la numirea sa, nu a apărut în public, nu a susținut discursuri sau interviuri și nu a difuzat materiale video autentificate. Comunicarea sa se limitează la mesaje scrise, unele suspectate a fi generate de inteligența artificială. Această tăcere este neobișnuită pentru un regim obișnuit cu un lider puternic și omniprezent, în contrast cu prezența solidă a tatălui său, Ali Khamenei.
Potrivit anumitor surse din interior, Mojtaba Khamenei ar fi fost grav rănit în timpul unor raiduri aeriene, fiind sub protecție strictă și abia capabil să comunice verbal. Aceste incertitudini ridică întrebarea dacă el mai exercită cu adevărat autoritatea sau dacă puterea este exercitată efectiv de alții.
În centrul noii dinamici de putere se află Gardienii Revoluției, transformați dintr-o simplă miliție într-un „stat în stat”. Aceștia se concentrează nu doar pe puterea militară, ci și pe influența politică și economică, devenind principalul centru de decizie.
Conducerea lor este împărțită între câțiva comandanți-cheie: Ahmad Vahidi, care supraveghează strategia militară, Mohammad Bagher Zolghadr, președintele Consiliului de Securitate Națională, și veteranul Yahya Rahim Safavi, consilier al comandamentului în probleme cruciale. Un fost consilier guvernamental citat de New York Times a comparat această structură cu un consiliu de administrație, unde Mojtaba Khamenei este președinte oficial, dar deciziile majore sunt luate de generali, iar ayatollahul doar ratifică sau acceptă pasiv aceste hotărâri.
Noua arhitectură a puterii schimbă regulile jocului în Iran: președintele țării se ocupă în mare parte de probleme administrative cotidiene, în timp ce problemele strategice și de securitate sunt dictate de militari. Un exemplu elocvent este decizia contradictorie privind strâmtoarea Ormuz, inițial redeschisă de guvern și ulterior închisă din nou de Gardienii Revoluției.
Această împărțire a puterii devine și mai vizibilă la nivelul negocierilor externe, în care generalii au în mod clar comanda, decizând să întrerupă dialogul cu SUA după ce au perceput politica de blocaj a administrației Trump ca semn de slăbiciune.
Pentru Statele Unite, această fragmentare a puterii reprezintă o problemă majoră, deoarece negocierile necesită un partener clar, care să poată garanta deciziile luate. În Iran, mesajele și angajamentele negociatorilor sunt frecvent revizuite sau anulate de alte grupuri de influență, făcând procesul diplomatic imprevizibil.
Trump interpretează această situație ca pe o slăbiciune a Iranului și crede că țara este mai ușor de intimidat din cauza diviziunilor interne. Totuși, analiștii avertizează că această realitate complexă și fluidă poate genera riscuri neașteptate în regiune.
