Un antreprenor polonez și-a transformat frustrarea față de dificultățile angajării într-un experiment personal amplu, desfășurat pe parcursul a trei ani. În această perioadă, a trimis peste 2.000 de CV-uri și a susținut sute de interviuri, cu scopul de a înțelege în profunzime modul în care funcționează, de fapt, procesul de recrutare.
Grzegorz Nożownik, bărbat cu peste 20 de ani de experiență în afaceri, a explorat repetitiv fenomenul angajării, influențat și de numeroasele relatări din mediul online cu privire la dificultățile candidaților de a obține un răspuns concret sau de a trece prin interviuri neclare și lungi. Inițial, a aplicat sistematic pe diverse poziții, analizând fiecare reacție primit, iar mai târziu și-a asumat o abordare mai puțin convențională, aplicând aleatoriu, inclusiv pentru joburi în domenii în care nu avea nicio experiență.
Surprinzător, a primit o ofertă pentru un post de director într-un domeniu necunoscut, ceea ce l-a determinat să pună sub semnul întrebării criteriile și metodele de selecție folosite de departamentele de resurse umane. Această experiență a relevat lacune serioase în modul de evaluare a competențelor reale ale candidaților.
Un experiment amplu și diverse interacțiuni cu recrutori
Acronimul „test” a inclus trimiterea aplicațiilor prin platforme de recrutare cunoscute, precum Pracuj, Rocket Jobs sau LinkedIn, iar pe parcursul celor trei ani, antreprenorul a avut aproape 300 de interacțiuni directe cu angajatorii. Acestea au variat de la simple comunicări prin email până la interviuri online și întâlniri față în față.
Motivația sa principală a fost curiozitatea, deoarece nu căuta efectiv un loc de muncă, fiind la conducerea propriilor afaceri cu o experiență solidă profesională. Totuși, chiar și cu această expertiză, inițial primea foarte puține răspunsuri la aplicații, ceea ce l-a determinat să investigheze mai aprofundat procedurile de recrutare și filtrele folosite în procesul de selecție.
Din perspectiva sa dublă – atât de candidat, cât și de angajator care colaborează cu agenții de recrutare – a putut observa că numeroase etape din procesul de recrutare par a fi mai degrabă formale și nu contribuie în mod real la identificarea talentelor și competențelor autentice.
Grzegorz Nożownik intenționează să includă aceste constatări într-o lucrare viitoare, în care să analizeze din interior sistemul de recrutare și să aducă în discuție greșelile recurente în această zonă.
Concluzia sa este clară: multe procese din departamentele de HR sunt ineficiente și nu reflectă adevărata valoare a candidaților, ceea ce ridică un semnal de alarmă asupra necesității unor schimbări profunde în metodele de selecție și angajare.
