Philip Hammond, fostul secretar britanic pentru afaceri externe, atrage atenția asupra riscului reputațional pe care îl are președintele Donald Trump în cadrul negocierilor cu Iranul privind un posibil nou acord nuclear. Hammond susține că Trump ar putea părea «foarte, foarte prost» dacă aceste discuții nu se finalizează cu un rezultat concret.
De-a lungul anilor, Donald Trump a criticat dur acordul nuclear încheiat în 2015 de administrația Obama, etichetându-l drept „îngrozitor”, „unilateral” și „cel mai prost din istorie”. Totuși, în prezent, în încercarea de a gestiona tensiunile cu Iranul, Trump propune un nou acord care, în opinia unuia dintre principalii arhitecți ai înțelegerii inițiale, este mai puțin avantajos decât cel pe care l-a denunțat și anulat în 2018.
Hammond subliniază că negocierea actuală nu diferă fundamental de planul JCPOA - Acordul comun cuprinzător de acțiune - și evidențiază faptul că situația este acum mai dificilă pentru Statele Unite, deoarece Iranul se află într-o poziție negociatoare mai solidă decât acum un deceniu.
Fostul oficial britanic reamintește că, de-a lungul a patru decenii de sancțiuni, nici măcar cea mai puternică forță militară globală nu a reușit să controleze programul nuclear iranian, iar Teheranul nu doar că nu a fost învins, ci nici măcar oprit.
Ce este Acordul Nuclear JCPOA?
JCPOA, semnat în iulie 2015 la Viena, reprezintă o înțelegere internațională între Iran și grupul P5+1 (Statele Unite, Rusia, China, Marea Britanie, Franța și Germania). Documentul prevedea limitarea îmbogățirii uraniului iranian la 3,67%, transformarea anumitor instalații pentru scopuri pașnice și oferirea unui regim strict de inspecție de către Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA). În schimb, sancțiunile internaționale au fost ridicate, iar fonduri blocate în Iran au fost eliberate.
Retragerea SUA și dezbaterile ulterioare
În 2018, SUA s-au retras unilateral din acord, iar Agenția Internațională pentru Energie Atomică și alte servicii de informații occidentale au raportat că Iranul respecta prevederile acordului. Trump a motivat retragerea prin faptul că înțelegerea sprijinea un regim ce finanța terorismul și nu limita în mod definitiv programul nuclear sau dezvoltarea rachetelor balistice ale Iranului.
Provocările negocierilor și pozițiile părților
Conform publicațiilor Axios și The New York Times, o prioritate cheie pentru administrația Trump este blocarea accesului Iranului la aproximativ 2.000 de kilograme de uraniu îmbogățit, depozitate în facilități subterane, dintre care o parte semnificativă cu o puritate de până la 60%. SUA propun un moratoriu pe 20 de ani, în timp ce Iranul oferă o perioadă mult mai scurtă, de doar cinci ani.
Se discută și soluții de compromis, cum ar fi transferul unei porțiuni din uraniul îmbogățit în țări terțe, iar restul să fie diluat sub supraveghere internațională direct în Iran.
Reacția liderilor iranieni
În acest context, președintele iranian Masoud Pezeshkian a declarat că Donald Trump nu are nicio justificare pentru a priva Iranul de drepturile sale nucleare legitime. Pezeshkian a reacționat față de afirmațiile președintelui american reproșându-i că nu indică nicio încălcare specifică a legii de către Iran și că nimeni nu are dreptul să legeze o națiune de aceste drepturi fundamentale.
Aceste declarații vin într-un moment tensionat, pe fondul eforturilor ambelor părți de a găsi o soluție diplomatică care să limiteze potențialul nuclear iranian, evitând totodată o escaladare a conflictului în regiune.
