Un incident tragic din Brașov petrecut pe 11 august 2026 a costat viața a doi pietoni, un turist german și un tânăr din Piatra Neamț, după ce un bărbat de 50 de ani, cunoscut cu epilepsie, a condus fără să urmeze tratamentul prescris. Această tragedie reflectă o problemă semnificativă în România, unde aproximativ 180.000 de persoane trăiesc cu epilepsie, o afecțiune neurologică cronică, conform estimărilor Societății Române Împotriva Epilepsiei (SRIE).
Dr. Bogdan Florea, medic primar neurolog și fondator al Rețelei de Telemedicină în Epilepsie din România, a subliniat pentru Libertatea vulnerabilitățile legislative care au permis ca o astfel de situație să apară. Potrivit acestuia, ordinul de ministru care reglementează permisul de conducere pentru persoanele cu epilepsie are „o mare fisură”, permițând pacienților să ascundă boala sau să renunțe la tratament fără consecințe imediate.
Procedurile medicale și suspendarea permisului după prima criză
Atunci când o persoană suferă o pierdere a conștienței, medicii trebuie să stabilească cauza, care poate varia de la infarct, AVC, comă hipoglicemică până la epilepsie. Protocolul prevede ca unitățile de primiri urgențe să raporteze acest eveniment în maximum 48 de ore, iar dreptul de a conduce se suspendă preventiv pentru o perioadă de șase luni.
Dacă investigațiile stabilesc că pierderea conștienței nu a fost cauzată de epilepsie, pacientul poate fi reevaluat medical și să-și recâștige permisul după cele 6 luni. În cazul confirmării epilepsiei, suspendarea permisului se prelungește la cel puțin un an, iar după această perioadă o comisie medicală specială decide dacă persoana este aptă să revină la volan.
Dr. Florea explică: „Orice episod de pierdere a stării de conștiență este raportat, iar suspendarea dreptului de a conduce se aplică preventiv. Dacă diagnosticul este epilepsie, este solicitată predarea permisului, iar pacientul poate conduce doar după cel puțin un an fără crize și aprobarea comisiei medicale.”
Lacunele legislative majore și incertitudinea monitorizării
Principala problemă identificată de neurolog constă în Ordinul Ministerului Sănătății nr. 1.162/2010, care reglementează condițiile de redobândire a permisului pentru bolnavii de epilepsie. Acesta prevede că după un an de la ultima criză permisul poate fi reintegrat, însă cu o „monitorizare ulterioară până la 5 ani”, termen lipsit de claritate și dificil de implementat în practică.
„Este un ordin neclar din 2010 care generează confuzie între colegii neurologi. Nu se explică cum poate fi asigurată această monitorizare după ce persoana și-a recăpătat permisul. În practică, pacienții pot să nu se prezinte la controale, iar sistemul nu dispune de un mecanism eficient de supraveghere,” a subliniat dr. Florea.
Tragedia de la Brașov ridică astfel o problemă urgentă privind adaptarea legislației la realitatea medicală și necesitatea unor măsuri ferme pentru prevenirea unor incidente similare în viitor.
