În seara zilei de joi, capitala iraniană, Teheran, a fost scena unor explozii importante, marcând prima activare a sistemelor de apărare antiaeriană de la începutul armistițiului încheiat pe 8 aprilie între Iran și Statele Unite, conform agenției AFP.
Sursele oficiale iraniene Irna și Mehr au raportat că tiruri ale sistemelor antiaeriene au fost auzite în vestul Teheranului, îndreptate împotriva unor ţinte considerate ostile. Aceste incidente vin într-un context de maximă tensiune în regiune, însă Israelul a negat orice implicare în atacurile recente.
Ministrul israelian al Apărării, Israel Katz, a afirmat însă că armata sa este pregătită să-şi reia operaţiunile împotriva Iranului, mentionând că țara sa așteaptă doar un semnal verde din partea Statelor Unite pentru a relua acțiunile militare. Katz a subliniat că forțele israeliene sunt pregătite atât pentru apărare, cât și pentru atac, cu liste clare de obiective stabilite.
În paralel, președintele american Donald Trump a sugerat existența unei lupte interne pentru putere la vârful conducerii iraniene, descriind o confruntare între "intransigenți" și "moderați". Totuși, liderii iranieni, printre care președintele Masoud Pezeshkian și alți oficiali, au respins aceste declarații, subliniind unitatea națiunii și a instituțiilor statului, opunându-se categoric interferențelor externe.
În acelaşi timp, Pentagonul a anunțat deplasarea portavionului american USS George H.W. Bush în apropierea Golfului Persic. Aceasta va reprezenta a treia unitate navală de acest tip desfășurată în regiune, intensificând prezența militară americană, în condițiile unei situații geopolitice din ce în ce mai tensionate.
Schimbările structurale din conducerea iraniană adaugă complexitate situației: după decesul liderului suprem Ali Khamenei în februarie 2026, succesorul său, Mojtaba Khamenei, pare să conducă țara într-un mod colectiv, consultând un consiliu format și din generali, conform declarațiilor consilierului fostului președinte Mahmoud Ahmadinejad.
În concluzie, explozia tensiunilor militare din Orientul Mijlociu se manifestă prin provocări directe la Teheran și prin consolidarea prezenței americane în zonă, în timp ce Iranul reafirmă unitatea politică și pregătirea pentru eventuale confruntări.
