Tatiana Țîbuleac, una dintre cele mai importante voci ale literaturii române contemporane, a revenit în atenția publicului cu un nou roman intitulat „Când ești fericit, lovește primul”, după o pauză de șapte ani. Cartea urmărește povestea Milei, o femeie de 50 de ani din Chișinău care, ajunsă în Paris, se confruntă cu un prezent dificil și evocă traumele și experiențele care au marcat-o.
Într-un interviu acordat Libertății, autoarea a explicat că relația ei cu tatăl a fost o sursă importantă de inspirație pentru acest volum. Tatiana, care se declară jurnalistă de profesie, și-a câștigat faima în literatură încă din 2017, când a debutat cu romanul „Vara în care mama a avut ochii verzi”. Această carte, puternic emoțională, abordează teme precum iubirea, trauma, boala și moartea, și a fost distinsă cu premii naționale și internaționale, fiind tradusă în peste 20 de limbi.
Ulterior, în 2018, a publicat „Grădina de sticlă”, o poveste situată în Moldova post-sovietică, văzută prin ochii unei orfane, care surprinde relații ambivalente și o societate fragilă. Ambele cărți sunt caracterizate de un stil incisiv, direct, uneori amar, dar echilibrat de o notă de umor subtil.
Romanul recent lansat se bazează pe experiențele personale ale autoarei, care locuiește de mulți ani la Paris. Mila, personajul principal, fostă profesoară în Chișinău, trăiește în prezent ca îngrijitoare și se luptă cu alcoolismul, reflectând asupra trecutului marcat de sărăcie, revolte și relații familiale complexe. Tema migrației este tratată cu realism și fără menajamente, evidențiind consecințele sociale și personale ale acestei adevărate tragedii contemporane.
Pe marginea titlului „Când ești fericit, lovește primul”, Tatiana Țîbuleac explică că acesta nu este o încurajare la agresivitate, ci o metaforă despre fragilitatea fericirii și despre faptul că stările liniștite pot fi urmate de surprize neplăcute. „Fericirea este una dintre cele mai vulnerabile stări ale omului”, afirmă autoarea.
De-a lungul celor trei romane publicate până în prezent, Tatiana Țîbuleac s-a remarcat printr-o scriitură puternică, fără artificii, care oferă o privire profundă și uneori dureroasă asupra vieții și suferințelor umane. Prin abordarea sa sinceră a traumei transgeneraționale și a contextului social, ea reușește să traseze portrete complexe ale personajelor sale, dar și să invite cititorii să reflecteze asupra propriilor vieți.
