Romanul de debut al autoarei Tara Menon, intitulat „Sub apă”, spune o poveste sensibilă despre prietenie, pierdere și doliu, având ca decor două evenimente devastatoare naturale: tsunamiul din Oceanul Indian din 2004 și uraganul Sandy din 2012. Cartea a fost tradusă și publicată în peste 30 de țări și aduce în prim-plan atât legătura profundă dintre cele două protagoniste, cât și vulnerabilitatea ecosistemelor pe care le înconjoară.
În acest roman, cititorii sunt introduși în viața Marissei, o fetiță de șase ani care locuiește pe o insulă thailandeză în Marea Andaman, împreună cu tatăl său biolog marin, după pierderea mamei sale. Acolo, Marissa îl întâlnește pe Arielle și împreună descoperă frumusețea delicată a pădurilor, recifelor de corali și plajelor care îi înconjoară. Însă această lume de basm este zdruncinată de tragedie când, în a doua zi de Crăciun a anului 2004, tsunamiul lovește violent țărmul, separând cele două prietene.
Opt ani mai târziu, Marissa trăiește în New York și încă se confruntă cu suferința pierderii Ariellei. Anul 2012 aduce cu sine amenințarea uraganului Sandy, iar pe măsură ce orașul se pregătește pentru furtună, protagonista reflectează asupra trecutului și încearcă să-și găsească echilibrul într-o lume fragilă și imprevizibilă.
„Sub apă” este descris ca o meditație profundă asupra pierderii și un omagiu dedicat oceanelor și pădurilor aflate în pericol. Volumele sunt o scrisoare de dragoste către recifele de corali, care se află în pragul dispariției. Romanul a fost publicat la Editura Litera, în traducerea Monicăi Nedelcu.
Influența mediului în formarea autoarei
Autoarea Tara Menon s-a născut în New Delhi, India, dar a crescut în Singapore, mutându-se mai apoi în Statele Unite, unde urmează studii superioare la Universitatea Columbia și universitatea New York, unde obține și un doctorat în limba engleză. În prezent, este profesoră la Harvard și locuiește în Massachusetts.
Menon subliniază că sentimentul de a nu aparține complet niciunei culturi sau loc a influențat profund modul în care a observat oamenii și lumea din jur, ceea ce s-a reflectat în scrierea romanului. Această poziționare de outsider a contribuit la sensibilitatea cu care a abordat temele prieteniei și fragilității naturii.
Procesul de creație
Romanul a fost scris pe parcursul a opt ani, iar autoarea admite cu sinceritate că nu a avut un ritual fix de scris. Spre deosebire de alți scriitori care respectă un program strict, ea și-a găsit propriul echilibru în procesul creativ, recunoscând în același timp admirația pentru cei care pot scrie regulat în astfel de condiții.
