Curtea de Apel Bucureşti urmează să se pronunţe pe 3 iunie 2026 asupra contestaţiei în anulare depuse de Sorin Blejnar, fostul preşedinte al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF). Blejnar solicită revizuirea condamnării primite în 2019, când a fost sancţionat cu cinci ani de închisoare pentru trafic de influenţă în valoare de peste 12 milioane de lei.
Această cerere reprezintă o nouă cale extraordinară de atac, după ce în 2023 instanţele au respins o plângere similară. Avocaţii săi argumentează că apariţia Recursului în Interesul Legii (RIL) nr. 1/2025 reprezintă o circumstanţă nouă, care le permite să relanseze solicitarea de anulare a pedepsei pe motiv că faptele pentru care a fost condamnat s-ar fi prescris înainte de pronunţarea sentinţei.
În apărare se invocă şi cazul Nelu Iordache, căruia instanţa i-a admis contestaţia în anulare anul trecut, desfiinţându-i condamnarea.
Reamintim că, în mai 2019, Sorin Blejnar a fost găsit vinovat că, în perioada în care conducea ANAF, a acceptat să influenţeze atribuirea unor contracte în favoarea omului de afaceri Horaţiu Bruno Berdilă. În schimb, Blejnar urma să primească un comision echivalent cu 20% din valoarea contractelor respective.
Potrivit procurorilor DNA, intermediul acestui circuit de mită a fost Dan Stroe, la acea vreme director al Direcţiei de Investiţii, Achiziţii Publice şi Servicii Interne din ANAF, care a primit o sumă de peste 650.000 lei printr-o firmă “fantomă”. Restul banilor, peste 12,5 milioane lei, au fost atribuiţi lui Blejnar.
În 2023, o contestaţie în anulare privind acelaşi dosar a fost respinsă de judecători. Atunci, instanţa a explicat că faptele de trafic de influenţă comise în 2012 s-au prescris abia în 2020, după ce Blejnar fusese condamnat în 2019.
Apărarea a susţinut că termenul de prescripţie ar trebui calculat începând cu data acceptării promisiunii de mită (martie-aprilie 2011), nu din momentul primirii efective a banilor (noiembrie 2011-ianuarie 2012). Totuşi, instanţa a respins acest argument, invocând riscul juridic ca răspunderea penală să fie considerată prescrisă în timp ce faptele infracţionale continuau să fie săvârşite.
