Un litigiu judiciar de peste un deceniu dintre un șofer român de TIR și compania de transport belgiană H. Essers, cu sediul în Genk, s-a încheiat definitiv la Curtea de Casație din Bruxelles. Instanța supremă belgiană a respins ultimul apel al angajatorului și a confirmat obligația firmei de a achita șoferului, Ștefan Popescu, salariile restante ce depășesc 200.000 de euro, după ce timp de mai mulți ani acesta a primit doar circa 200 de euro lunar.
Acest caz simbolizează lupta împotriva dumpingului social în Europa și a atras atenția asupra practicilor de salarizare ale multinaționalelor din domeniul transporturilor. Românul, care a absolvit Facultatea de Drept în paralel cu activitatea de șofer pe șoselele continentului, a inițiat procesul pentru recalcularea corectă a veniturilor sale, care fuseseră stabilite după legile românești, deși munca se desfășura exclusiv în Belgia.
Ștefan Popescu a fost angajat pe filiala companiei H. Essers din România și a primit un salariu minim pe economie, aproximativ 200 de euro lunar, plus diurne neimpozabile de 40-45 de euro pe zi. Această metodă a dus la plata unor contribuții sociale reduse, lipsa drepturilor fundamentale precum concediul plătit conform legislației belgiene și afectarea calculului pensiei viitoare.
După ani de muncă și studii, în care a combinat activitatea de șofer cu învățarea Dreptului în cabina camionului, românul și-a folosit cunoștințele pentru a contesta în instanță această practică, argumentând că legislația aplicabilă trebuie să fie cea a țării în care se desfășoară efectiv activitatea, adică Belgia.
Deși compania a susținut legalitatea modelului său de afaceri și a trasnferurilor de personal, instanțele belgiene, inclusiv Tribunalul Muncii, au constatat că operațiunile erau coordonate strict din Belgia, fără o legătură reală cu România. Acest lucru a confirmat existența dumpingului social și obligația plății salariilor conform standardelor belgiene.
În pofida numeroaselor căi de atac și contestări pe parcursul celor 11 ani, Curtea de Casație a menținut decizia de plata către șofer, stabilind un precedent valoros pentru lucrătorii detașați în UE. Sentința subliniază că locul real al muncii primează asupra contractelor redactate în alte țări pentru a reduce costurile angajatorilor.
Victoria lui Ștefan Popescu nu este doar o realizare personală, ci și un pas important în protejarea drepturilor angajaților în fața practicilor neconforme ale companiilor multinaționale din piața europeană a muncii.
