Un raport elaborat recent de Fundația Friedrich-Ebert România, intitulat „Fenomenul AUR și reconfigurarea electoratului românesc”, oferă o analiză detaliată asupra profilului alegătorilor partidului suveranist AUR și explică motivele care au determinat migrația electorală semnificativă a unor vechi votanți PSD către această formațiune politică populistă. Studiul a fost realizat de sociologii Mircea Comșa și Bogdan Voicu.
Potrivit datelor, creșterea susținută a AUR s-a bazat pe două surse principale: mobilizarea electoratului anterior neparticipativ, ceea ce a generat peste 750.000 de voturi noi la alegerile din 2024, și transferul constant de susținători dinspre PSD, considerat de cercetători drept cea mai importantă sursă de extindere electorală a partidului.
Într-un interviu acordat publicației Libertatea, Comșa și Voicu au explicat că electoratul AUR este caracterizat în premieră printr-o profundă neîncredere instituțională. Acest segment refuză să acorde încredere Parlamentului, Guvernului, partidelor politice, sistemului judiciar, presei, băncilor sau administrației publice. Singura instituție în fața căreia rămâne o anumită doză de încredere este Biserica, un aspect distinctiv pentru profilul votanților AUR.
Mai mult, electoratul acestui partid are o percepție mai critică față de direcția în care se îndreaptă România, manifestă aprecieri mai favorabile față de perioada comunistă, are o preferință redusă pentru democrația liberală și manifestă temeri accentuate legate de corupție și impozite.
Referitor la posibilitatea recuceririi acestui electorat de către partidele tradiționale care nu abordează teme populiste, Bogdan Voicu susține că aceasta poate surveni fie prin eșecul guvernărilor AUR, cu riscuri majore pentru stabilitatea politică, fie printr-o guvernare de succes a partidului, ceea ce ar întări poziția sa în peisajul politic, fenomen observat deja în alte țări din regiune.
Diferențe notabile între electoratul AUR din țară și cel din diaspora
În ceea ce privește electoratul AUR din diaspora, acesta pare mai instabil și mai dificil de definit în termeni structurali comparativ cu cel din țară. Mircea Comșa explică că, în diaspora, votul pentru AUR are un caracter predominant punitiv, o reacție împotriva elitelor politice locale, lipsind o fidelitate reală față de partid.
Datele arată că majoritatea votanților AUR din diaspora sunt alegători debutanți. La alegerile parlamentare din 2020, aproximativ 61.000 de voturi AUR în diaspora proveneau în proporție covârșitoare de la persoane care nu votaseră anterior. În 2024, 201.000 de voturi au fost obținute în diaspora, dintre care aproape 179.000 au venit tot de la noi alegători.
În plus, doar 23% dintre cei care au votat AUR în 2020 au menținut această alegere în 2024, cea mai mare parte migrând către alte formațiuni precum SOS România. Aceste cifre relevă un electorat fluid, care caută opțiunea antisistem considerată cea mai credibilă în momentul respectiv.
O ipoteză susținută de cercetări privind diaspora indică faptul că mulți români plecați văd migrarea lor ca un semnal al eşecului statului și al partidelor politice din țară, de unde și predispoziția de a vota împotriva „puterii de acasă”. În trecut, această atitudine s-a reflectat în susținerea PNL și USR, iar recent s-a orientat spre AUR, SOS România sau partide noi cu un discurs antisistem.
