Profesorul Ștefan Kilyeni, recunoscut specialist în domeniul electroenergeticii din vestul României, a adresat o serie de probleme fundamentale ale sistemului energetic național, într-un context marcat de criza energetică și de numeroase neînțelegeri legate de acest subiect.
În calitate de autor al unor studii esențiale pentru obținerea avizelor de racordare la rețeaua electrică, profesorul Kilyeni evidențiază faptul că România dispune de proiecte aprobate pentru o putere instalată totală de aproximativ 70.000 MW, în condițiile în care consumul actual nu depășește 10.000 MW. Din această capacitate autorizată, s-a realizat efectiv doar circa 12%, ceea ce indică un dezechilibru major între planificare și implementare.
Expertul atrage atenția că decizia închiderii accelerate a termocentralelor constituie o greșeală semnificativă pentru sistemul național. În ceea ce privește reducerea consumului casnic, profesorul califică efectul acestei măsuri drept neînsemnat în contextul general, comparând-o cu o „frecție la picior de lemn”.
Referitor la situațiile în care producția de energie nu poate fi suplimentată, profesorul explică că deconectarea marilor consumatori industriali se face conform unor protocoale vechi de zeci de ani, fără a fi necesară o hotărâre suplimentară a guvernului.
Liberalizarea pieței energiei – o sursă a dificultăților actuale
Din poziția sa de profesor la Universitatea Politehnica Timișoara și director al Centrului de Cercetări pentru Analiza și Optimizarea Regimurilor Sistemelor Electroenergetice, Ștefan Kilyeni, distins cu premiul IEEE PES Chapter Outstanding Engineer Award pentru contribuții în modelarea și optimizarea sistemelor energetice, consideră că liberalizarea completă a pieței de energie electrică reprezintă una dintre cauzele majore ale problemelor actuale.
Potrivit expertului, România nu a fost pregătită pentru această liberalizare, însă a fost forțată să o implementeze din motive exterioare. Aceasta a condus la o situație în care prețul energiei a devenit factorul decisiv în funcționarea pieței, permițând apariția unor intermediari care profită de diferențele de preț, fără un control centralizat al producției și consumului.
Profesorul subliniază că, înainte de liberalizarea completă, existau prețuri unice pentru un mix energetic, ceea ce era mai avantajos pentru consumatori. Noua situație a dezavantajat sursele de producție cu costuri mai ridicate, ceea ce el consideră o greșeală importantă în gestionarea sectorului energetic.
Renunțarea rapidă la capacitățile clasice de producție – un pas riscant
O altă problemă majoră, identificată de Ștefan Kilyeni, este retragerea precipitată a capacităților termice clasice, considerate mai poluante, fără asigurarea unor surse alternative permanente care să le înlocuiască. Expertul atrage atenția că multe grupuri au fost modernizate doar din punct de vedere al emisiilor, iar retragerea lor prematură afectează stabilitatea sistemului energetic.
El aduce în discuție exemplul Poloniei, care a negociat un termen de renunțare la cărbune în producția de energie electrică abia în 2049. Deși ţara produce jumătate din electricitate pe bază de cărbune, iar prima centrală nucleară este programată pentru 2036, se urmează un plan gradual de decarbonizare adaptat capacităților reale.
În comparație, România, care produce aproximativ 14% din energia electrică pe bază de cărbune, a stabilit un termen mult mai scurt pentru renunțarea la această sursă, cu 19 ani în avans față de Polonia, ceea ce ridică probleme privind securitatea energetică pe termen lung.
