Fernando locuiește de 17 ani în Benamira, un sat din provincia Soria, Spania, fiind ultimul său locuitor permanent. Deși izolarea poate părea greu de suportat pentru mulți, pentru el beneficiile unui stil de viață liniștit și economiile realizate sunt mai importante decât dificultățile.
Trăind într-o casă moștenită, Fernando reușește să strângă lunar în jur de 700 de euro, conform publicației Panorama. Cheltuielile sale sunt modeste: între 40 și 50 de euro pentru electricitate, aproximativ 300-400 de euro pentru alimente și o sumă similară pentru combustibil necesar deplasărilor în zona izolată. La acestea se adaugă aproximativ 50 de euro pentru abonamentul la telefon și internet. Veniturile sale totale ating 1.500 de euro pe lună.
„Dacă mă țin strict de buget, economisesc de fapt 700 de euro. Dar nu sunt strict, pentru că trebuie să te și bucuri de viață”, mărturisește Fernando, subliniind echilibrul între economii și calitatea vieții.
Benamira a fost odată un sat cu peste 200 de locuitori, însă astăzi este aproape abandonat. Din cele 58 de case, majoritatea sunt nelocuite, folosite doar sporadic de către proprietarii care revin vara. Satul nu mai dispune de școală, magazine sau transport public, iar cel mai apropiat spital se află la 90 de kilometri distanță.
În ciuda izolării, Fernando nu consideră o opțiune mutarea în oraș. „Vorbesc singur de nevoie, pentru că nu am cu cine să vorbesc”, spune el cu umor, reflectând asupra companiei rare pe care o are.
El susține că Benamira ar putea constitui o soluție atractivă pentru persoanele în căutare de locuințe cu chirii reduse. Prețurile, spune el, pot ajunge la doar 200-250 de euro pe lună, mult mai mici față de orașe.
Pe timpul liber, Fernando se ocupă cu întreținerea drumurilor, aleargă, îngrijește grădina de legume, gătește și scrie monologuri umoristice despre viața în mediul rural. Deși viața în singurătate poate părea grea pentru unii, pentru el liniștea și pacea din Benamira au o valoare inestimabilă.
Momentan, Fernando rămâne singurul locuitor permanent al acestui sat uitat, savurând o existență simplă și aleasă așa cum și-a dorit.
